Cât de departe...

Afară plouă...sunt lacrimi infinite ce-mi  scufundă sufletul în durerea plecării tale.Tăcerea ta îmi cutremură mintea, obișnuidu-mă să răspund și în locul tău.Dar azi mai mult ca oricând m-am trezit tristă și furioasă, când trebuia să fie o zi care să o încep sunându-te și cântându-ți firescul ‟La mulți ani!‟...Ce ironie nu-i așa?Îți plăcea la nebunie ziua ta penru simplul fapt că primeai telefoanele cu gânduri bune de la cei dragi ție, iar acum numărul tău de acolo de sus  ne este inacesibil...

                Este cinic felul în care viața te obligă să mergi mai departe, să-ți continui goana după iluzii, dar sufletul nu poate fi păcălit.Ne ridicăm, luptăm, continuăm...dar sufletul sângerează mocnit dintr-o rană ce nu are leac.

                Te-am visat adesea și îți mulțumesc pentru că de acolo de unde ești nu m-ai uitat.Ne desparte o lume, o dimensiune, o eternitate, dar te simt atât de aproape.Ochii tâi  nu am cum să-i uit vreodată, mâ privesc de dincolo de nori urmărindu-mi sufletul.

                Îmi vine atât de greu să-ți scriu, îmi ating o rană pe care încerc să o ignor și cu care încă nu am învățat să trăiesc.Începe luna noastră, tu deschizi zodia, iar asta nu se va putea schimba vreodată.Este ziua în care rog îngerii să te sărbătorească și să-ți transmită ei toate gândurile mele pentru tine.

                Ai învățat îngerii să danseze?Dacă nu, azi trebuie să joace cu tine, doar e ziua ta, iar Cerul își sărbătorește cea mai frumoasă floare din Grădină!

                Mi-era atât de teamă de ziua de azi, încât mi-am dorit să nu vină, la el de mult cum nu mi-am dorit să vină ziua despărțirii...și totuși iata-mă căutându-ți numărul...

                În lumea numelor straine, /Ma simt, si eu, un strainez, /Iau telefonul lînga mine /
si n-am ce numar sa formez...

Loredana Rus