Preaafaceria salvează România...?

Într-o țară care se zbate între sărăcie și analfabetism, între boală și mizerie, între stânga și dreapta,între incultură și manelizare, între manipulare și realitate, suntem binecuvântați cu un înalt conducător de Biserică care a găsit de cuviință să transforme credința într-o extrem de profitabilă afacere.

A fi creștin presupune a fi milostiv, pios, misericordios, altruist, samaritean...Auzim în fiecare duminică de faptul că trebuie să ne ajutăm aproapele ca pe noi înșine.De acord până aici, dar să ne uităm de unde ne parvin aceste povețe cu caracter obligatoriu.Preacuvioasele fețe bisericești dau povețe și cerșesc bani necontenit credincioșilor bazându-se pe autoritatea conferită de statutul lor de intermediari a lui Dumnezeu.Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa.

Realitatea arată că Biserica Ortodoxă Română este una din afacerile cele mai profitabile din România( și ne bazăm doar pe cifrele declarate!).Dar oare societatea cum resimte aplecarea Bisericii față de credicionși?Câte școli, orfelinate, spitale, azile a construit biserica în toți anii ei?În afara construcțiilor megalomane demne de vremea fariseilor cu ce altceva se mai pot lăuda înalții noștri prelați?Capete încoronate și poleite în aur cer pioșenie și donații cât de multe de la credincioșii care au o viață plină de neajunsuri!Ascultăm duminică de duminică povețe din gura unor actori care din păcate joacă doar un rol( bine plătit) dar care uită că și pentru ei sunt valabile aceleași învățăminte!

Cât de mare este distanța între cuvânt și faptă?Între îndemn și exemplu?Auzim, ne conformăm dar oare ce primim în schimb?Turism ecumenic, marketing, monopol de producere și comercializare de icoane, bânci, firme de turism, spălătorii și multe alte afaceri care iată depășesc în profit până și McDonald′s!Mai mult când vine vorba de protejarea propietăților bisericii sunt ce-i mai înverșunați și uită cu totul de dogmele ce le propovăduiesc cu atât de mult patos!De exemplu Biserica nu uită să revendice clădiri în care sunt grădinițe sau scoli sau spitale sau orfelinate sau azile sau orice...iar odată revendicate cer evacuarea acelor clădiri sau în cel mai bun caz acceptă o chirie usturătoare...asta e milostivirea de care dau dovadă!

Mai mult decât atât bătăliile din spatele ușilor bisericești depășesc chiar și corupția mult blamatei clase politice.Se dau bani grei pentru obținerea unei parohii, se ascund interese mari pentru funcții iar nepotismul este deja o cutumă!

Un alt exemplu strigător la cer ar fi felul în care Biserica își îngrijește fiii săi...să vă dau un caz concret...preot din județ care a murit la 33 de ani iar în urma sa a rămas o tânără văduvă și o fetiță iar Biserica nu acordă niciun ajutor familiei rămase acum...în plata Domnului!

Cam așa traducem Biserica, o colectoare necrtuțătoare, o afacere de mare succes construită pe principii sfinte!

Se spune că e cumplit să urci călcând pe cadavre dar e îngrozitor să urci câlcând peste vii!

Loredana Rus