Despre importanţa respectării simbolurilor în Europa de astăzi

   Pentru maghiarii din întreaga lume, momentul revoluţiei anticomuniste din 1956 reprezintă un reper important în imagologia naţională.Şi în acest an, maghiarii din România au marcat în mod solemn ziua de 23 octombrie, când, în 1956, a început, pe străzile Budapestei, demonstraţia  care a generat  ceea ce se cunoaşte în istoriografie drept,,toamna ungară”. Se cunosc semnificaţiile anticomuniste, antistaliniste şi naţionale ale protestelor din ţara vecină, cum se cunosc astăzi şi protestele de solidaritate ale studenţilor români din Timişoara, Cluj Napoca şi Bucureşti.

Dincolo de aceste aspecte, mi se pare important faptul că astfel de momente, încărcate de valenţe naţionale pentru  maghiari, pot fi marcate, paşnic şi într o atmosferă de civilitate, în România.  Este şi firesc să se întâmple astfel într o ţară europeană a secolului 21.  La 1 octombrie 2012, ministrul român de externe, Titus Corlăţean, declara, după discuţii avute cu înalţi oficiali maghiari, că a obţinut acordul Ungariei pentru instalarea ,la Gyula, a statuii lui Andrei Şaguna. Oficialul român aprecia că instalarea monumentului respectiv ,,va reprezenta un moment de simbolistică pozitivă şi pentru românii din Ungaria, dar şi pentru relaţia bilaterală”. Fireşte că un astfel de demers s ar înscrie, într un fel, ca o reparaţie morală pentru comunitatea românească din Ungaria, dacă ar fi să ne aducem aminte că acum patru ani, când s a mai ridicat chestiunea amplasării statuii mitropolitului român la Gyula, în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe, numeroase voci din politica şi presa maghiare s au poziţionat vehement împotrivă, determinând amânarea iniţiativei la vremea respectivă. Tot acum patru ani, Episcopia Ortodoxă Română din Gyula a dat publicităţii un comunicat în care argumenta necesitatea realizării unei statui a lui Andrei Şaguna acolo. Poate că puţine personalităţi istorice româneşti au întruchipat aşa cum a făcut o mitropolitul Şaguna ideea de emancipare naţională. Conştient că în absenţa educaţiei şi emancipării culturale nu poate exista emancipare naţională, cel care prezidase Adunarea Naţională de la Blaj, din 15 mai 1848, a purces într un mod exemplar la crearea primelor instituţii culturale şi de presă româneşti din Transilvania.În 1853 a înfiinţat ziarul,, Telegraful Român”, ziar care va reprezenta o veritabilă tribună naţională pentru românii de pretutindeni.

Cu trei ani mai devreme, Şaguna crease Institutul Eparhial Pedagogic Teologic, unde s au format generaţii de preoţi şi dascăli români. Poate cea mai importantă instituţie creată de acesta, în manifestarea sa în spaţiul laic, a fost Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, fondată în 1861, unde i a invitat pe toţi,, intelectualii naţiunii române”.  Prin ,, Statutul Organic”, pe care l a elaborat în 1868, Şaguna a organizat canonic Biserica Ortodoxă Română din Ardeal, într o manieră modernă,introducând dreptul mirenilor de a participa la conducerea vieţii bisericeşti în toate compartimentele acesteia.  Atenţia mitropolitului s a îndreptat şi asupra românilor din regiunea Gyula, preocupându se de comunitatea românească de acolo şi oferind numeroase burse tinerilor care s au îndreptat spre teologie. În acest registru, înţelegem de ce figura mitropolitului Andrei Şaguna reprezintă un  veritabil simbol pentru naţiunea română şi, bineînţeles, pentru comunitatea română din Ungaria.  Dincolo de a fi un gest de reverenţă firesc  faţă de o personalitate istorică emblematică pentru naţiunea română, ridicarea unei statui  a mitropolitului în oraşul Gyula poate releva că cele două naţiuni vecine au înţeles un adevăr simplu, acela că istoria lor , deşi de multe ori grevată de conflicte şi fricţiuni, a fost în primul rând una a convieţuirii.

Antoniu Martin