Cei mai mînjiţi, dar cei mai gălăgioşi

Trăim vremuri tare, tare ciudate în care nedreptatea devine parte a vieţii noastre. În care vinovaţii ne rîd în nas şi îşi văd liniştiţi de treburi. S-a împlinit un an de la referendumul pentru îndepărtarea lui Băsescu şi...iată, vedem un Băsescu mai obraznic ca niciodată, jignind în stînga şi în dreapta, făcîndu-i pe toţi incompetenţi şi incapabili. Evident, doar el ştie, doar el înţelege ce trebuie făcut în România...

După o perioadă de maximă năuceală, după pierderea alegerilor parlamentare, PD îşi revine cît de cît din năuceală şi, cu o obrăznicie fără seamă, începe să măcăie iarăşi, aruncând în stînga şi în dreapta tot soiul de acuzaţii aberante despre proasta conducere a ţării. Gaşca pedelistă, care a condus ţata mizerabil, prinde iarăşi glas şi, fără nici o urmă de ruşine, îşi dau cu părerea despre ceea ce fac cei din USL.

Ei...cei care au lăsat în urma lor o ţară îngenuncheată, jefuită şi batjocorită, ei...khmerii portocalii ai lui Băsescu, ei au obrazul suficient de gros ca să vorbească despre România... Neica nimeni aceea de Roberta Anastase are curajul să vorbească despre Crin Antonescu, de care o despart 200 de etaje de cultură, bun simţ şi, mai ales, cinste! Dar, văzînd că a trecut un an de la umilitoarea lor eliminare de la putere şi nici unul dintre ei nu a ajuns în faţa judecătorilor sau la puşcărie, după modelul liderului lor spiritual, Traian Băsescu, pedeliştii redevin obraznici.

Dar nici această anomalie nu va funcţiona la nesfîrşit. Mai devreme sau mai tîrziu pedeliştii vor da socoteală - ca şi Traian Băsescu - pentru batjocora fără margini la care au supus această ţară. Încă, tăticul lor spiritual, mai are nişte slugoi în structurile de putere ale statului. Nu le va avea veşnic, deşi pînza de paianjen în mijlocul căreia se lăfăie Băsescu şi ai lui se pare că este înspăimîntătoare, cîndva se va rupe...

Dumitru Toma