Vreți să mâncăm românește? Atunci haideți să producem românește...

       Am fost invitat la o masă rotundă organizată de către deputatul PSD de Arad, Dorel Căprar, pe tema ,,Producem românește, mâncăm românește". O inițiativă binevenită în contextul în care în România post-revoluționară s-a pus accentul mereu pe investitorii străini. Cei autohtoni păreau a fi condamnați să dispară. Mulți români care au făcut bani din afaceri cinstite erau priviți apriori precum nișteinfractori. O mentalitate cu totul greșită. Iată că a venit timpul să îi privim în ochi și pe arădenii care produc alimente (și) pentru arădeni. Cu atât mai mult a vorbi acum de producătorii locali, de găsirea unor soluții pentru ca aceștia să poată merge mai departe producând mâncare fără aditivi și conservanți este - cred -  o inițiativă foarte bună. În jurul mesei de discuții s-au regăsit principalii producători autohtoni pe care i-am auzit vorbind despre problemele cu care ei se confruntă. Sigur, ca peste tot în România, au apărut două tabere. Una susținea cum că piața liberă este singura ce trebuie să regleze care dintre produse să fie mai pe gustul cumpărătorilor și în funcție de care argumente, în special marii producători arădeni de mezeluri, iar o altă tabără îmbrățișa pe deplin demersul parlamentarului Căprar deoarece micii producători, în esență cei care produc după rețete tradiționale și ecologice, fără aditivi sau conservanți, au nevoie de un real sprijin din partea noastră, a tuturor, pentru că astfel avem șansa să mâncam sănătos. Nu cred că e totuna dacă un derivat lactat, un mezel sau un cozonac este valabil din 2013 și până la început de 2015. Aici consider că trebuie dată lupta! Pentru o alimentație sănătoasă a oamenilor, pentru micii producători cu rețete bio și - ceea ce au spus majotitatea celor prezenți - pentru ca șansele să intre în marile supermarketuri să fie egale cu aproducătorilor naționali. Știu că în landurile Germaniei, ca politică de stat, legiferată de altfel, este protejarea micilor producători autohtoni, prin posibilitatea ca ei să poată avea acces necondiționat și în lanțurile marilor magazine, înproximitatea unde acestea se află, fără a plăti taxe de raft, șpagă de intrare ori prețuri decise de hipermarket. Așadar, o normalitate!

       O altă problemă ridicată la utila masă rotundă a fost consumul de către arădeni a ofertei alimentare, în special lactate, ouă, carne, preparate din carne, panificație și legume-fruncte, toate produse în județul nostru. Oamenii trebuie și educați să se îndrepte spre alimentația sănătoasă. Nu poți compara pâinea de Pecica sau de Zădăreni cu pâinea produsă la scară națională în Cucuieții din Deal. Sau Vale... Ori mezelurile produse zilnic cu sutele de tone comparativ cu afacerile de familie de ,,La Marin" din Mâsca sau alții asemeni lui. Și în privința lactatelor lucrurile stau la fel. În ceea ce mă privește cred că știu să aleg iar fiul meu, alergic la laptele praf, a crescut de la nici două luni cu laptele de la Helvetica Milk din Pecica. Noi trebuie să avem încredere în producătorii locali pentru că sunt ai noștri. Aradul este un loc unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, este firesc atunci să cumpărăm de la cei pe care îi cunoaștem și știm (ori putem afla oricând) modul în care sunt produse respectivele alimente.
     

De asemenea, o problemă abordată de unii participanți a fost greutatea cu care se intră, așa cum spuneam undeva la începutul editorialului, pe rafturile hipermarketurilor, mă gândesc că și aici ar trebui o reglementare clară, venită evident în ajutorul celor care produc în județul Arad. Pe de altă parte, extrem de importantă este și ideea unui sprijincare ar trebui dat micilor comercianți, alimentarelor de cartier și chiar producătorilor care au ori intenționează să deschidă magazine proprii unde să-și comercializezeprodusele. Ei trebuie să existe, să trăiască și arădenii să nu fie dependenți de hipermarketuri. Apoi, extrem de importantă este evident și legătura cu arădeanul, consumatorul care trebuie să știe că prin consumarea produselor autohtone nu are decât de câștigat: calitatea produsului, verificarea lui din punct de vedere sanitar-veterinar ( la întâlnire fiind prezenți și reprezentanți DSV), produse fără aditivi și conservanți, ceea ce automat înseamnă și un termen de valabilitate scăzut! Toate acestea conduc către o alimentație sănătoasă, iar dacă mai adăugăm și faptul că stimulând producția locală contribuim la creșterea numărului locurilor de muncă și scăderea șomajului, așadar doar avantaje din orice parte am privi.Presa a dat și dă semnale despre cât de importantă este susținerea producției locale, cu toții trebuie să fim conștienți că doar așa avem șansa să știm ce mâncăm și de unde mâncăm. Acțiunea deputatului Dorel Căprar este salutară și cred că împreună putem contribui la acest deziderat: PRODUCEM ROMÂNEȘTE, MÂNCĂM ROMÂNEȘTE. Totul depinde de noi!

 Sorin Ghilea