Lorin Fortuna : Piesa lui Nick Mancuso ar fi trebuit să se intituleze "„Dumnezeu poate fi mafiot”

Spre știință:

            Conducerii Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara

            Primăriei orașului Timișoara          

            Altor instituții și organizații interesate

            Mass-media

1. Deși premiera spectacolului, montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara, a avut loc la data 26.10.2012, protestul principal împotriva montării piesei de teatru, anterior menționate, s-a desfășurat abia în data: 09.05.2013, începând cu trimiterea unei scrisori de amenințare către conducerea Teatrului Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara, semnată: Iftimie Iancu, care s-a dovedit, însă, a fi un personaj fictiv, ca urmare a cercetărilor efectuate, în acest scop, de către instituții abilitate, la solicitarea conducerii Teatrului Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara (deoarece scrisoarea, în cauză, era nu doar o scrisoare de protest, ci și una de amenințare, cu „represalii” corespunzătoare, în cazul în care nu va fi schimbat titlul piesei, respectiv dacă nu va fi scoasă din programul teatrului în cauză).

2. Acțiunea menționată anterior a fost urmată de o avalanșă de alte acțiuni, de protest, în care s-au implicat, în cea mai mare parte, dacă nu chiar în totalitate, organizațiile religioase care conduc, la nivel provincial, respectiv districtual, respectiv local, activitatea religiilor și cultelor religioase de tip creștin (hristic-christic), în variantele lor: ortodoxă, catolică, protestantă, sau derivată, în cadrul cărora, pe anumite site-uri web (exemplificate la sfârșitul prezentei luări, publice, de poziție), în cadrul cărora, practicticanții fideli și „militanți” ai respectivelor religii și culte religioase au fost, inclusiv, incitați să intre, în mod abuziv, în sala de spectacol, atunci când se va mai juca piesa în cauză, și să întrerupă, în mod samavolnic, desfășurarea spectacolului, pentru a opri astfel „blasfemia”.

3. Faptul că pe inițiatorii protestelor i-a deranjat mai mult titlul, decât conținutul piesei de teatru, respective, denotă și prioritatea aspectului specific, propagandistic, pe care l-au avut în vedere, în cadrul acțiunilor de protest, respective.

4. Referitor la titlul piesei de teatru, în cauză, aprecierea noastră este aceea că ar fi fost, probabil mai potrivit, dacă autorul ar fi intitulat-o: „Dumnezeu poate fi mafiot”, în sensul că există Ierarhii de conducere (Conducător Suprem: Demiurg, respectiv: Tartor, în funcție de caz), extra-lumești, care pot promova răul societal, prin impunerea unei oligarhii-nemeritocratice, la nivel societal, denumite, în cadrul Lumii în care existăm (dar în nedeplină sau chiar totală necunoștință, informațională, de cauză), în mod popular, însă impropriu: „Dumnezeu”-Tartor, care se pot comporta nu doar în mod mafiot (în înțelesul uzual al acestui cuvânt, pentru locuitorii Lumii în care existăm), ci chiar monstruos de sadic, meritând, deplin, calificarea atribuită în titlul piesei de teatru, la care ne referim, după cum, însă, trebuie să se știe că există și Ierarhii de conducere, denumite, tot popular și tot impropriu: „Dumnezeu”-Demiurg, extra-lumești, care promovează binele societal, prin impunerea unei oligarhii-meritocratice, la nivel societal, în cadrul Lumii în care existăm, precum și că cele două tipuri de Ierarhii de conducere (Tartor, respectiv: Demiurg), extra-lumești, se pot confrunta, între ele, pentru a înclina balanța evoluției societale, în mai mare, sau în mai mică măsură, de o parte, respectiv de alta (adică: între rău și bine), în cadrul anumitor perioade temporale, din evoluția societală a Lumii, în care existăm, cu consecințe, corespunzătoare, asupra Populației lumești.

5. Nu ne propunem să dezvoltăm, mai mult, acest subiect, în cadrul prezentei luări, publice, de poziție, deoarece este un subiect specific Ezoterismului (denumit, popular, și: Magie, respectiv, în alte contexte: Șamanism, Kabalism ș.a.), care, din nenorocire, în prezent, nu doar în România, ci chiar la nivelul întregii Lumi, în care existăm, nu se cercetează și nici nu se studiază, în mod corespunzător, mai ales din punct de vedere public, ci doar se practică, dar, de regulă, mult mai mult, în mod ocult și subversiv, malefic (numit popular: Ezoterism negru, în funcție de caz, sub forma: religioasă, masonică, sau chiar mafiotă ș.a.), și mult mai puțin, în mod deschis și benefic (denumit popular: Ezoterism alb, în funcție de caz, sub formă religioasă, dar și de optimizare performanțială, existențială, terapie individuală, respectiv socială, respectiv societală ș.a.).

6. Pentru a da mai multă elocvență celor expuse anterior, dăm și câteva exemple, începând cu Mihai Eminescu, care califica religia ca fiind:

„Religia - o frază de dânşii inventată,
Ca, cu a ei putere, să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi, din inimi, speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi, mizeri, viaţa toată,
Aţi mai purta osânda, ca vita de la plug?”

(Împărat și proletar)

și mărturisea că:

„Eu nu cred nici în Iehova,

Nici în Budha-Sakya-Muni”

(Eu nu cred nici în Iehova).

            Mai semnalăm că în timpul Revoluției Române din decembrie 1989 (RRD-1989), la Timișoara, brusca și neașteptata încălzire a timpului, în perioada 20-25.12.1989, a fost interpretată și chiar clamată, cu entuziasm, prin scandarea sintagmei: „Există Dumnezeu!”. Referitor la scandarea, în cauză, trebuie remarcat că deși s-a efectuat, de mai multe ori, în scandările respective nu s-a făcut nici o asociere cu vreunul dintre numele utilizate, în acest sens, de către religiile care se practicau în România (adică: Hristos; Iisus-Hristos), sau în afara României (exemple: Allah, Budha ș.a.). A fost perioada temporală, denumită ulterior, ca „luminată”, a RRD-1989, eveniment societal aflat, probabil, sub coordonarea unui „Dumnezeu luminat și benefic, la nivel societal”, după care a urmat contra-revoluția (realizată, în principal, la București, prin confiscarea, de către Consiliul Frontului Salvării Naționale, și deturnarea, în timp, până la anihilare și chiar pervertire a idelurilor RRD-1989), însoțită, atunci, și de o răcire, corespunzătoare, a vremii, aflată, probabil, sub coordonarea unui „Dumnezeu întunecat și nebenefic, la nivel societal”.

            Mai remarcăm, în același context, că singura rugăciune care s-a rostit, la Timișoara, în cor, în timpul „Revoluției luminate”, a fost: „Tatăl nostru”, despre care trebuie să se cunoască faptul că este mult anterioară constituirii fondului ideologic, religios, specific religiilor creștine (hristice), dovedite, însă, în timp, ca oculte, subversive și chiar distructive, la nivel ființial, care au înlocuit relația firească „Tată-fiu” și „Tată-fiică”, cu relația nefirească, din punct de vedere al oamenilor liberi: „Stăpân-rob” și „Stăpân-roabă”, în cadrul religiei creștine-ortodoxe, respectiv cu relația: „Stăpân-serv(servitor)” și „Stăpân-servă (servitoare)”, în cadrul religiei creștine-catolice. Precizăm, în contextul expus anterior, că deși printre participanții la RRD-1989 au existat și reprezentanți ai religiilor, menționate anterior, dintre care unii chiar s-au remarcat, în mod specific religios (prin partizanat corespunzător, încercând, inclusiv, să promoveze un prozelitism, specific religios, în folosul religiilor, respectiv al cultelor religioase, ale căror interese le reprezentau), încercările lor nu a fost însoțite de succesul pe care probabil și l-au dorit și chiar anticipat, în condițiile respective.

            În final, în legătură cu cele expuse anterior, sugerăm conducerii Teatrului Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara, ca, în specificul tradițional, civic, al orașului, dobândit tocmai prin înfăptuirea autenticei RRD-1989 și întărit, ulterior, printr-un civism aparte, concretizat în cadrul unor multiple acțiuni de protest (inclusiv în perioada temporală, în care, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara, s-a desfășurat premiera piesei de teatru, în cauză, perioadă, în care s-a încetățenit, pentru oraș, calificativul: „Timișoara-avangarda civică a României”), ca cel puțin unul dintre spectacolele cu piesa de teatru, la care ne-am referit, să fie precedat, sau urmat, de o dezbatere, cu asistență publică, coordonată de un moderator adecvat, la care să participe un număr relativ restrâns de persoane, dar competente și, mai ales, de bună credință, cât și de bună voință, civică.

            Bibliografie:

1. http://www.pressalert.ro/2013/05/dumnezeu-e-un-mafiot-se-va-juca-la-teatrul-national-din-timisoara-cu-politisti-inarmati-la-usa-din-cauza-amenintarilor-vezi-continutul-scrisorii-avertisment/

2. http://www.tion.ro/capii-bisericilor-din-banat-acuza-de-blasfemie-teatrul-national-timisoara/1289571

3. Statul laic: http://lorin-fortuna.ro/reviste/statul_laic.pdf

4. http://deveghepatriei.wordpress.com/

5. http://ro.tntimisoara.com/dumnezeu-e-un-mafiot/

                                                                                                                               Lorin Fortuna