Cel mai misterios vulcan din lume, Etna, dă bătăi de cap experţilor: „Erupţiile recente sunt neobişnuite”

Cel mai înalt şi mai activ vulcan din Europa, Etna, „scuipă” lavă cu o intensitate nemaivăzută în ultimii ani, iar oamenii de ştiinţă nu înţeleg de ce are loc acest eveniment. Deşi este cel mai studiat vulcan din lume, muntele sicilian este totodată şi cel mai imprevizibil vulcan de pe Terra.

De la începutul lunii februarie, vulcanul Etna a erupt de 13 ori. La fiecare câteva săptămâni, Etna lansează lavă în aer, unele „fântâni de lavă” depăşind în înălţime Turnul Eiffel, roca topită scurgându-se apoi în văile ce înconjoară muntele.

Etna se înalţă la 3.329 de metri deasupra Pământului, oferind o panoramă spectaculoasă din oraşul sicilian Catania. În iunie, UNESCO va decide dacă acest vulcan va fi inclus pe Lista Patrimoniului Mondial. Etna este considerat a fi cel mai studiat vulcan din lume, fiind împânzit cu senzori. Pe lângă lavă, Etna produce şi foarte multe date – câţiva gigabytes pe zi ce rezultă din senzorii câmpului magnetic, altimetru GPS şi senzori seismici.

În ciuda acestor numeroase date, Etna continuă să fie un mister pentru oamenii de ştiinţă. „Erupţiile din ultimele săptămâni au fost neobişnuit de feroce şi de explozive”, afirmă vulcanologul german Boris Behncke, care monitorizează muntele alături de alte câteva sute de cercetători din cadrul Institutului Naţional de Geofizică şi Vulcanologie din Italia. „În trecut au mai fost evenimente de tip «fântâni de lavă», dar rareori într-o asemenea succesiune rapidă”, a explicat expertul.

„În această perioadă, cenuşa cade la distanţe mult mai mari decât în mod normal”, afirmă Behncke. Un strat de cenuşă neagră acoperă maşinile aflate şi la 50 de kilometri distanţă.

Chiar şi în perioadele străvechi, oamenii se minunau de forţele capabile să arunce lava în aer la înălţimi considerabile. În mitologia greacă şi romană, vulcanul este reprezentat de un fierar ce produce scântei cu ajutorul ciocanului său. Legenda spune că filozoful Empedocle a sărit în craterul acestui vulcan acum 2.500 de ani. În urma sa nu au rămas decât încălţările sale de fier, pe care vulcanul le-a „scuipat” ulterior în afara craterului.

Pentru mulţi geologi, Etna continuă să fie cel mai enigmatic vulcan din lume. Muntele este poziţionat exact în locul în care se întâlnesc placa tectonică europeană şi cea africană. În această zonă de frontieră, lava cu o viscozitate redusă urcă de la o adâncime de 30 de kilometri într-un rezervor magmatic situat la 2 kilometri sub vârful muntelui.

„Fluxul de magmă nu se deplasează uniform, ci în puseuri, vibrând ca şi cum s-ar afla într-o pompă hidraulică”, explică geofizicianul Rolf Schick. „Din acest motiv, vulcanul Etna este impredictibil”, afirmă specialistul. Schick a devenit un star între vulcanologi începând cu anul 1972, atunci când a făcut câteva descoperiri despre Etna ce au provocat rumoare. Folosind senzori seismici, cercetătorul a descoperit că fluxul de magmă are un „puls”, fiind forţat prin orificiu într-un ritm de 72 de bătăi pe minut – întâmplător, un ritm similar bătăilor inimii umane.

Schick a petrecut 40 de ani călătorind în mod repetat în Sicilia pentru a explora Etna. „Obişnuiam să cred că vom reuşi în scurt timp să prezicem erupţiile vulcanice”, afirmă cercetătorul ce va împlini 80 de ani luna viitoare. „Astăzi, nu mai sunt convins că vom reuşi vreodată acest lucru”, spuen Schick.

Într-una dintre călătoriile sale, Schick se afla în apropierea orăşelului Nicolósi, ce a fost distrus în mod repetat de lavă. Pe baza „pulsului” vulcanic pe care îl măsurase, geofizicianul şi-a dat seama că o „inimă topită” bate sub el. Magma se afla la doar 400 de metri de suprafaţă, iar o erupţie părea iminentă. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat nimic.

Zilele acestea, Etna se comportă ca o sticlă de şampanie sub presiune. Magma, un amestec de gaz şi rocă încinsă topită, ajunge la suprafaţă mult mai repede în ultimii ani.

În acest moment, Etna aruncă în aer în fiecare zi aproximativ un milion de tone de vapori de apă şi peste 50.000 de tone de dioxid de carbon. Pe măsură ce se ridică, bulele de gaz se extind cu o viteză extraordinară, iar dacă nu pot scăpa în timp util, acestea împing în aer bucăţi de magmă ca pe un dop de şampanie.

„Astfel de erupţii violente au mai avut loc la câteva mii de ani distanţă, un exemplu fiind erupţia din anul 122 î.e.n.”, spune Behncke. Cercetătorul se aşteaptă la o erupţie distructivă pe flancul de est al muntelui în următoarele luni sau, cel mult, în câţiva ani. „Acest lucru este relativ normal pentru Etna, dar societatea s-a schimbat considerabil. Este mult mai dificil astăzi să realizezi o evacuare”, a concluzionat cercetătorul.