Scandalul Prospecțiunilor în Arad degenerează din cauza activiștilor

Mișcarea împotriva gazelor de șist din Arad s-a transformat într-o luptă înverșunată și împotriva prospecțiunilor pentru gaze convenționale și petrol. Un nou incident pe acest subiect a avut loc de această dată în Șofronea, unde mai mulți activiști, printre care directorul Casei de Cultură Curtici și Președintele Asociației Salvați Câmpia de Vest, Andrei Moț și omul de afaceri Dimitrie Muscă, au  agresat verbal si fizic reprezentanții companiei Prospecțiuni SA care aveau o întâlnire de informare la secția de politie din comuna și au apelat la gesturi și cuvinte insultătoare, precum si amenințări.

Conform declarațiilor martorilor, angajații Prospecțiuni au fost opriți de grupul de activiști în fața primăriei din Șofronea, unde au încercat intimidarea lui Horia Chirița, Directorul de proiect. Andrei Moț și Dimitrie Muscă, alături de alți colegi, au urmărit mașinile companiei în încercarea de a-i opri pe angajații Prospecțiuni să continue informarea autorităților publice din zona perimetrului EX 6 –Curtici.  Situația a degenerat atunci când, în lipsa prezenței forțelor de ordine, Dimitrie Muscă a încercat să-și facă singur dreptate, refuzând orice argument sau explicație privind lucrările de cercetare a resurselor de petrol și gaze convenționale din zonă și a declarat că ”legea o fac oamenii simpli”.  Cu o atitudine agresivă, fermierul a utilizat cuvinte ce nu pot fi reproduse și chiar a utilizat violența, lovindu-l peste braț pe Directorul de proiect Prospecțiuni, în văzul tuturor celor prezenți. Toată operațiunea a fost filmată de activistul Daniel Faur, dar și de un alt angajat al companiei Prospecțiuni, in ciuda faptului ca Andrei Mot a încercat sa oprească aceasta filmare.

Horia Chirița a depus deja o plângere împotriva omului de afaceri la oficiul local de poliție din Șofronea.  La depunerea declarației au asistat și comisarul șef de la Curtici, dar și chestorul adjunct de la Poliția Județeana Arad. Angajații Prospecțiuni au fost avertizați de către autoritățile locale că există posibilitatea desfășurării unor alte astfel de incidente violente și în alte zone, ca urmare a înverșunării unui grup de influențatori împotriva oricărei activități de prospectare a resurselor naturale.

Având în vedere aceste date, nu putem decât să ne întrebăm unde este limita oamenilor care luptă orbește împotriva unei dezvoltări energetice a regiunii. Până când vom mai putea nega faptul că și prospecțiunea resurselor naturale este o activitate necesară evoluției societății? Până când vom alege să respingem orice argumente concrete că aceste lucrări au in vedere protecția mediului si a siguranței oamenilor? Si nu in ultimul rând, până când vom aborda spiritul de turma indus de grupări care luptă împotriva unui inamic invizibil, unei isterii artificiale, care amenință independența energetică a țării?