Dosarele istoriei : Soyuz 11, o tragedie spaţială

Moartea lui Vladimir Komarov la bordul navetei Soyuz 1 a tinut in loc programul spatial sovietic pentru urmatoarele 18 luni. Intre timp, misiunile Apollo s-au succedat intr-un ritm neintrerupt, cu fiecare nou zbor aducand Statele Unite mai aproape de castigarea Cursei Spatiale.

Pe cand misiunile cu echipaj erau reluate in Uniunea Sovietica, NASA initia etapa zborurilor circumlunare, premergatoare aselenizarii. Eforturile agentiei spatiale americane sunt incununate de succes pe 20 iulie 1969, cand Neil Armstrong devine primul om care paseste pe Luna.

Uniunii Sovietice i-a fost negata aceasta glorie, dar nu era pregatita sa depuna armele. Prevazand ca va pierde Cursa pentru Luna, liderii sovietici dadusera o noua directie programului lor spatial, canalizandu-si resursele catre construirea de statii spatiale, dand nastere programului Salyut.

In cuvintele omului de stiinta si diplomatului sovietic Anatoli Blagonravov "[...] statiile cu echipaje substituibile constituie principalul drum al omenirii in spatiu. Pot deveni platforme unice de lansare [...] catre alte planete. Mari laboratoare stiintifice se vor ridica pentru cercetari legate de tehnologia spatiului si biologie, geofizica si medicina, astronomie si astrofizica [...]. In timp, aceste statii vor fi legate de Pamant nu doar prin radio ci si prin zboruri regulate."

Peste nici doi ani de la aselenizare, pe 19 aprilie 1971, Salyut 1 devine prima statie orbitala pe care o avea Pamantul. Echipajul ei este lansat trei zile mai tarziu cu Soyuz 10, insa un numar de defectiuni a impiedicat andocarea, iar misiunea a trebuit abandonata.

La bordul primei statii spatiale orbitale

Sarcina cade apoi pe umerii echipajului misiunii Soyuz 11. Georgy Dobrovolsky, Vladislav Volkov si Viktor Patsayev pornesc la drum pe 7 iunie 1971 si reusesc sa andocheze si sa intre in Salyut 1.

Numai ca aerul era inecacios si au trebuit sa inlocuiasca parti ale sistemului de ventilatie. Prima lor noapte au trebuit sa o petreaca in capsula navetei Soyuz, cat timp aerul era curatat. Insa, problemele nu i-au parasit. Dupa putin peste o saptamana izbucneste un incendiu provocat de instalatiile electrice.

Cu toate ca reusesc sa-l stinga, primesc recomandari sa incheie misiunea. Si totusi ei decid sa ramana pana la indeplinirea tuturor obiectivelor de cercetare. Timp de 23 de zile, cei trei cosmonauti au efectuat experimente si au analizat efectele imponderabilitatii asupra corpului uman si numai dupa concluzionarea lor s-au pregatit de plecare.

Au avut cea mai lunga sedere in spatiu de pana atunci. Celebrul ziar Pravda prezentase pas cu pas timpul petrecut de ei la bordul primei statii spatiale orbitale, au avut si cateva transmisii televizate, iar Patsayev si-a serbat si ziua de nastere pe Salyut 1. Au devenit indragiti de popor si li se pregatea o primire de eroi.

O tragedie neprevazuta

Pe 29 iunie, ora 21:35, naveta Soyuz 11 s-a separat de statie, iar cosmonautii puteau vedea cum se indeparteau. Ei au putut face poze de la 10-15 metri statiei spatiale, iar apoi au facut inca o serie de poze de la 30-40 de metri.

Dupa trei orbite, echipajul informa centrul de control ca erau pregatiti pentru reintrare in atmosfera. "La revedere, Yantar, pana ne vom vedea pe planeta mama" le ureaza controlul, iar Dobrovolsky le transmite inapoi "Multumim, sa ne vedem cu bine. Incep orientarea."

Dupa cele cateva minute cat i-a trebuit navetei sa treaca prin ionosfera, comunicatiile sunt restabilitate, dar apelurile reptetate ale centrului de control nu primesc niciun raspuns. Cu totii incep sa se gandeasca la ce era mai rau.

Dupa ce echipele de recuperare ajung la locul aterizarii, Nikolai Kamanin, comandantul programului de antrenament al cosmonautilor, este ingrozit cand ii sunt transmise trei cifre codificate "1-1-1". Reprezentau sistemul de evaluare al sanatatii cosmonautilor, iar in acest caz ii aratau lui Kamanin ca toti trei pierisera.