Nicolaus Copernic şi teoria heliocentrică

Nicolaus Copernic este creditat cu dezvoltarea teoriei heliocentrice din 1543 potrivit căreia Soarele se află în centrul Sistemului Solar, o idee considerată fantezistă până spre sfârşitul anilor 1600.

Pământul, planeta noastră, se roteşte în jurul Soarelui, care se află în centrul Sistemului Solar, care la rândul său face parte din Calea Lactee, una dintre numeroasele galaxii din Univers.

Acest concept pare atât de banal şi de simplu de înţeles în prezent încât este greu de imaginat că, cu numai câteva sute de ani în urmă, oamenii considerau că Pământul are o poziţie privilegiată în Univers.

Mai exact, convingerea oamenilor era că Pământul este o planetă fixă amplasată în centrul Universului în jurul căreia se rotesc celelalte planete şi Soarele.

Nicolaus Copernic – primii paşi în astronomie şi astrologie

Născut în 19 februarie 1473 în localitatea Torun, situată pe teritoriul de astăzi al Poloniei, Copernic a studiat astronomia şi astrologia la Universitatea din Cracovia intre 1491-1494, iar doi ani mai târziu a plecat la Universitatea din Bologna, acolo unde a trăit în casa Domenico Maria de Novară, unul dintre principalii astronomi ai instituţiei.

Merită să remarcăm că, la vremea respectivă, astronomia şi astrologia erau considerate subdiviziuni ale unei singure discipline numită “ştiinţa stelelor”, astfel că nu este o surpriză că Nicolaus Copernic este descris atât ca astronom, cât şi ca astrolog.

La Bologna, Copernic a intrat în contact cu două cărţi care aveau să-i schimbe radical viaţa. “Epitoma Almagestei” de Ptolemeu era o carte despre modele planetare, în timp ce “Argumente împotriva astrologiei divinatorii” de Giovanni Pico della Mirandola explica motivele pentru care astrologia şi, implicit, predicţiile pentru viitor nu se bazau pe fapte reale.

La vremea respectivă, opinia generală era că Pământul este fix, iar Soarele şi Luna se mişcă în jurul acestuia, în timp ce Marte, Jupiter şi Saturn se află dincolo de Soare.