Iranul îşi alege preşedintele pe fondul crizei nucleare şi economice

Iranul îşi alege vineri preşedintele după o campanie controlată de putere, care pune capăt erei Ahmadinejad, marcată de opt ani de confruntare cu Occidentul asupra dosarului nuclear şi de sancţiunile care au plonjat ţara într-o criză economică.

În iunie 2009, Republica Islamică a fost afectată de manifestaţii împotriva realegerii contestate a lui Mahmoud Ahmadinejad, reprimate sever.

În acest an, Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, vrea "alegeri ordonate, calme şi fără contestări", comentează Alireza Nader, cercetător la centrul american RAND corporation.

Washingtonul şi Parisul au denunţat "lipsa de transparenţă" a procesului de selecţie a celor opt candidaţi, dintre care cinci conservatori mai mult sau mai puţin apropiaţi Ghidului, realizat de Consiliul Gardienilor Constituţiei.

Această instanţă, controlată de ultrareligioşi, l-a exclus pe fostul preşedinte moderat Akbar Hashemi Rafsandjani (1989-1997) şi pe candidatul susţinut de Ahmadinejad, Esfandiar Rahim Mashaei.

Printre pretendenţi se află Ali Akbar Velayati şi Said Jalili, doi consilieri apropiaţi ai Ghidului, actualul primar al Teheranului Bagher Ghalibaf, un tehnocrat cu trecut militar şi poliţienesc, moderatul Hassan Rohani care a surprins prin discursul său ofensiv şi fostul şef al Gardienilor Revoluţiei Mohsen Rezai. Ultimul candidat aflat în cursă, moderatul Mohammad Gharazi, fost ministrul al Comunicaţiilor, este considerat ca având foarte puţine şanse. Alţi doi candidaţi s-au retras în această săptămână.

Constituţia îi interzice lui Ahmadinejad să candideze pentru un al treilea mandat consecutiv.

Campania a fost anostă: au fost trei dezbateri televizate cu format foarte strict, practic niciun afiş în ţară, unde reuniunile publice ale militanţilor sunt interzise.

Mir Hossein Moussavi şi Mehdi Karroubi, liderii mişcării de contestare din 2009, care sunt de doi ani consemnaţi la domiciliu, s-au invitat totuşi la dezbatere, cu slogane care cereau eliberarea lor la funeraliile unui lider religios reformator.

Ayatollahul Khamenei, în vârstă de 73 de ani, a făcut apel la o participare masivă care ar fi "un vot de încredere pentru regim". Dar cei 50,5 milioane de alegători sunt mai preocupaţi de criza economică.

Iranul s-a angajat într-o luptă dură cu marile puteri, care suspectează programul său nuclear, relansat în 2005, după preluarea puterii de către Ahmadinejad, că ar ascunde un aspect militar.

Teheranul dezminte orice ambiţie războinică şi cere recunoaşterea dreptului său de a dispune de energie nucleară civilă. Ayatollahul Khamenei, care are ultimul cuvânt în dosarele sensibile, a afirmat periodic că bomba atomică este un "haram" (interzisă prin legea islamică).

În faţa intransigenţei, criticate de unii candidaţi, a negociatorului iranian Said Jalili, ONU şi marile puteri au impus sancţiuni economice, sporite în 2012 de un embargo financiar şi petrolier al Statelor Unite şi Uniunii Europene.

În total, programul nuclear a costat Iranul "peste 100 de miliarde de dolari pierderi din investiţii străine şi venituri petroliere", estimează Karim Sadjadpour, expert al Fundaţiei Carnegie pentru pace, cu sediul în Statele Unite.

Exporturile de petrol, sursă majoră de venituri, au scăzut cu 40 la sută în 2012, potrivit Guvernului. Izolat de sistemul bancar internaţional, Teheranul nu îşi mai poate repatria petrodolarii, evaluaţi la cinci miliarde de dolari pe lună.

Economia a fost afectată dur, cu o inflaţie oficială ce depăşeşte 30 la sută şi o devalorizare de aproape 80 la sută a monedei sale, rialul. Costul "coşului zilnic" a crescut cu 63 la sută într-un an, afirmă un specialist în domeniu.

Conflictul sirian este un alt dosar fierbinte pentru Iran, care este un susţinător al regimului Bashar al-Assad. El este acuzat că furnizează arme şi se implică în conflict, direct sau prin intermediul Hezbollahului libanez.

Observatorii se întreabă în legătură cu manevrele viitorului preşedinte în privinţa acestor dosare, "controlate de Ghidul Suprem şi de Gardienii revoluţiei", armata de elită a regimului, devenită o putere economică din cauza sancţiunilor, apreciază Afshon Ostovar, expert al centrului de cercetare american CNA.

Dacă viitorul preşedinte este "capabil şi vrea aceast lucru, el va trebui să pună presiune pe regim pentru a face concesii în privinţa dosarului nuclear şi să ajute la ameliorarea situaţiei economice. Dar mă îndoiesc că vreunul dintre candidaţi se află în poziţia de a face acest lucru sau vrea să îşi asume acest risc", conchide Ostovar.