The Guardian : „Ca şi Putin şi Erdogan, Orban vede politica drept un joc de sumă nulă, unde învingătorul ia totul'

Într-un articol publicat de trimisul publicaţiei britanice în Ungaria, Ian Traynor, „The Guardian” vorbeşte despre „Autocraţii din Europa de Est care supun democraţia unui test”. Personajul principal este premierul ungar Viktor Orban, iar cazul de la care se pleacă este construirea unui modern stadion de fotbal, al viitoarei Academii Ferenc Puskas, chiar în satul cu doar 1.800 de suflete în care s-a născut actualul premier.

„Megalomanie? Capriciu? Sau doar un alt aspect al ritmului ameţitor al schimbărilor din Ungaria de când Orban şi Fidesz au câştigat alegerile din urmă cu trei ani?”, se întreabă publicaţia britanică.

Orban a dat Ungariei o nouă Constituţie şi sute de noi legi, uneori adoptate într-o singură zi, inclusiv modificări la codul fiscal, făcând deductibile investiţiile şi sponsorizarea sportului. Rezultatul a fost înflorirea satului în care a copilărit şi unde se află casa părinţilor premierului. Potrivit presei independente din Ungaria, oamenii de afaceri au donat circa 20 de milioane de euro pentru proiectele legate de fotbal în ultimul an. În mod ciudat, aproape toate s-au dus către satul lui Orban. „Se sugerează că oamenii de afaceri se grăbesc să-l satisfacă pe premierul care are un mandat electoral la care alţi lideri europeni nici măcar nu pot visa, dar care este văzut drept un politician ce abuzează de acest mandat pentru a stabili un sistem care să-l perenizeze la putere”, scrie „The Guardian”.

„Dar liderul ungar nu este singur în Europa de Est şi de Sud, unde liderii populişti aleşi democratic domină tot mai mult, mobilizând puterea statului şi baterii de instrumente de intimidare, pentru demonizarea opoziţiei, îmblânzirea presei şi croirea unui sistem care să servească propriilor scopurilor. În Rusia şi Turcia, două foste mari puteri imperiale care închid Europa la est şi la sud, preşedintele Vladimir Putin şi premierul Recep Tayyip Erdogan lovesc în figurile opoziţiei şi recurg frecvent la violenţă pentru a reprima protestele paşnice. Amândoi sunt populari şi domină copios politica naţională’’, scrie „The Guardian”.

Cotidianul de centru-stânga din Marea Britanie introduce apoi în această ecuaţie două paragrafe care nu par a avea o legătură cu situaţia din Turcia şi Rusia şi care vizează România şi Cehia şi doi lideri ai stângii europene. „În România, anul trecut, premierul Victor Ponta a încercat ceea ce a fost interpretat drept o lovitură constituţională eşuată pentru a-l demite pe rivalul său, preşedintele Traian Băsescu. Ponta a eşuat. La Praga, preşedintele Milos Zeman a încercat să exploateze criza guvernamentală pentru a-şi întări puterea. Cehia este o democraţie parlamentară, dar când guvernul a căzut din cauza scandalului de corupţie din iunie, Zeman a numit premier un aliat apropiat, în fruntea unui cabinet de tehnocraţi. Parlamentul s-a revoltat, iar guvernul a demisionat marţi”, scrie „The Guardian”.

Cotidianul britanic revine apoi la analiza situaţiei din Ungaria, singura referire pe care o mai face la România fiind doar majoritatea imensă de care se bucură USL, asemănătoare cu cea de care dispun Putin, Orban şi Erdogan în parlamentele naţionale.

„Ca şi Putin şi Erdogan, Orban vede politica drept un joc de sumă nulă, unde învingătorul ia totul. Opozanţii sunt caracterizaţi drept extremişti şi trădători. Fie că este interpretată ca o tactică populistă sau nu, paranoia privind conspiraţiile străine este adesea invocată pentru a-i contra pe oponenţii politici. Iar retorica naţionalistă este folosită pentru a-i prezenta pe opozanţi ca marionete ale puterilor străine”, explică „The Guardian” strategia lui Viktor Orban.

Cu excepţia Rusiei, unde standardele democratice sunt mult mai reduse, toţi aceşti lideri politici avizi de putere au fost aleşi democratic şi sunt foarte atenţi să acţioneze în litera legii. „Sunt sigur că el crede că trebuie să fie alegeri libere şi corecte, însă sistemul pe care îl construieşte acum acţionează împotriva acestui principiu”, spune despre politica lui Orban Akos Maroy, un specialist IT şi activist la Atlatszo, citat de „The Guardian”.

Ministrul ungar al Afacerilor Europene: „Avem nevoie de mai mulţi unguri”

„Avem de a face cu o campanie anti-ungară”, spune ministrul Afecerilor Europene, Eniko Gyori. „Companiile străine merg la Bruxelles să se plângă de noile taxe. Unii spun că ele ar ameninţa democraţia. Nu este adevărat. Însă noua Constituţie şi viteza cu care se schimbă legislaţia sunt văzute în Europa drept politically incorrect. Criticii noştri spun proştii care provoacă un sentiment antieuropean’’, spune oficialul de la Budapesta, care vede în Orban liderul care a oprit declinul Ungariei. „Nimeni nu vrea să retraseze graniţele în Europa, dar vrem să supravieţuim. Iar viziunea pe termen lung este că, pentru ca naţiunea să supravieţuiască, Ungaria are nevoie de mai mulţi copii.”

„Populaţia scade. Este înfiorător. Dacă vrei să supravieţuieşti în bazinul carpatic, dacă vrei ca acest popor să existe, avem nevoie de mai mulţi unguri. Trebuie să încurajezi oamenii.”

Cum Ungaria a pricopsit UE cu un nou tip de MCV

Cu o majoritate de două treimi în parlament, legislativul a devenit o maşină de vot pentru premierul Orban, care poate face ce doreşte. Dar caraghislâcurile sale l-au adus în atenţia Bruxelles-ului, scrie „The Guardian”. Ultima reacţie este un raport al PE, care cere UE să monitorizeze în mod special acţiunile lui Orban. Evenimentele din Ungaria au făcut ca Berlinul şi alte capitale să ceară un sistem de monitorizare în toate cele 28 de state UE, care se pare că va primi sprijinul Bruxelles-ului în acest an.

Declaraţia lui Orban de după victoria din urmă cu trei ani, în care vorbea despre un nou contract social, este interpretată de criticii săi drept „orwelliană, o minciună totală”. Peter Molnar, un activist anti-Orban, susţine că este un limbaj caracteristic anilor ’30.

Control aproape de perfecţiune: presa ungară se autocenzurează

„Dacă Orban sau Erdogan manifestă intoleranţă faţă de opoziţie şi o aversiune faţă de pluralism, aceste tendinţe se văd cel mai bine în presă. Instrumentele de controlare a presei merg de la legislaţie, instituţii de control pline de fideli ai guvernului, omogenizarea mass-media de stat, intrarea presei private pe mâna unor afacerişti loiali, care depind de contractele cu statul şi care descurajează politica editorială critică la adresa puterii”, scrie „The Guardian”. „Cenzura a fost internalizată. Oamenii îşi protejează existenţa, purtându-se aşa cum se aşteaptă şefii lor să o facă. Asta e realitatea”, spune Maroy.

Alte instrumente pentru pedepsirea celor care critică puterea sunt controalele selective ale inspectorilor fiscali, care îi intimidează pe afacerişti, iar pe de altă parte, oferirea de contracte cu statul pentru cei loiali.

Spre exemplu, Orban a impus un nou sistem de licenţe pentru vânzarea produselor din tutun, care a distrus afacerile mici a 40.000 de familii şi a distribuit 5.000 de noi licenţe pentru apropiaţii puterii, după cum scrie presa independentă din Ungaria, potrivit „The Guardian”.

Politicieni talentaţi, distruşi de propriul orgoliu

„Orban mai oferă cetăţenie sutelor de mii de maghiari care trăiesc în afara graniţelor. Ei vor putea vota pentru prima dată la alegerile din aprilie 2014. Se aşteaptă să voteze pentru partidul care le-a acordat această cetăţenie, ajutându-l pe Orban să mai obţină un mandat”, afirmă „The Guardian”.

Unul din liderii opoziţiei, fostul premier Gordon Banjai, spune că proiectul puterii actuale este de a construi un „Orbanistan”, dând dreprt exemplu timpic stadionul din satul natal al premierului. „Este feudalism pur. Este foarte inteligent şi autoritar, obsedat să controleze totul. Ştie foarte bine cum funcţionează statul. Îşi pune locotenenţii în poziţiile-cheie şi nu respectă instituţiile care îl controlează sau îi limitează puterea”, spune jurnalistul de investigaţie Tamas Bodoky.

Însă susţinătorii lui Orban, care domină de departe în sondajele de opinie, cred că liderul lor este doar pedepsit pentru că a deviat de la curentul principal din UE şi a pus ţara lui pe primul plan. Alţii văd lucrurile diferit: „Este o dramă să vezi cum un politician talentat este distrus de propriul orgoliu. Cred că e pierdut”, spune Peter Molnar.