Miercurea Mare asociată cu Ziua trădării Mântuitorului

Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor e ziua trădării lui Iisus de către ucenicul Iuda Iscarioteanul pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Zi de adâncă întristare pentru fiecare suflet care îl trădează pe Hristos, devenind la fel ca Iuda prizonierul păcatului. Tot astăzi, se face pomenirea femeii celei păcătoase, care l-a uns pe Mântuitorul în casa lui Simon Leprosul.
 
Pentru treizeci de arginţi Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Iisus fariseilor şi cărturarilor ce voiau sa-L ucidă.

"Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei, a zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti."(Matei 25,6-15). Vânzarea facută de Iuda a determinat Biserica să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit.
 
În Sfânta zi de Miercuri se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârşitul slujbei, preotul îi unge pe credincioşi cu Sfântul Mir.  Este o zi care ne aminteşte de bunătatea şi puterea Domnului de a ierta păcătoşii.
 
"Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace." ( Luca 7, 37-50).