Mutter Courage, Tartuffe şi o lume a mişcărilor fine – la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic

Pentru zilele de joi (27 noiembrie) şi vineri (28 noiembrie) vă propunem trei spectacole care vă vor face „prizonieri“ ai teatrului! Vom începe cu MUTTER COURAGE ŞI COPIII SĂI, de Bertolt Brecht, o producţie a Teatrului Naţional Belgrad. Semnat de regizoarea Ana Tomović, acest spectacol va aduce în faţa publicului arădean nume mari ale teatrului sârbesc, într-o fascinantă transpunere scenică a textului brechtian.

Vineri, de la ora 19,00, avem şansa să vedem un nou spectacol realizat în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză şi scenografia Adrianei Grand – TARTUFFE SAU IMPOSTORUL, producţie a Teatrului Metropolis din Bucureşti. Nerecomandat persoanelor sub 16 ani, spectacolul este totodată „o poveste despre instinct, despre nedreptate și inegalitate, animată de caractere puternice, într-o cheie de joc neașteptată și proaspătă ce amintește de actoria de film. Conflictul din sânul familiei capătă, pe rând, accente comice, dramatice și, în cele din urmă, tragice.  O comedie frumoasă despre bine și rău dar și despre cât de greu e să deosebești binele de rău.  Scandalul urcă pe scenă într-un spectacol deopotrivă amuzant și tulburător, crud și subtil. Ca Teatrul. Sau ca viața. O piesă interzisă pe care o prezentăm în formă necenzurată!“

În aceeaşi seară, dar în spaţiul sălii Studio, de la ora 21,00, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely“ Timişoara va prezenta „7 / 7“. În triplă ipostază de coregraf, regizor și interpretă, Baczó Tünde propune o recitire a șapte secvențe din viața de copilă, de femeie, de bătrână spre crepuscul, plecând de la experiențe personale, cu o sinceritate nudă, filtrată artistic. Lumea mișcărilor fine construită de Baczo Tünde se întregește cu proiecțiile video ale lui Balazs Klara, cu decorul lui Albert Alpar, muzica lui Cari Tibor (laureat al premiului UNITER) și cu dramaturgia Simonei Donici. „Rolurile există. Sunt cele pe care le jucăm, pentru cu ni le dorim sau pentru că ne sunt impuse de pretențiile mereu schimbătoare ale societății. Uneori avem partituri care nu ne sunt pe plac, dar suntem depozitarii atâtor generații care au replicat aceste ciclice așteptări și trebuie să le ducem la bun sfârşit. Ne lăsăm trăiți de întrebarea: unde suntem noi? Înlăuntrul sau înafara acestora?“, spune Baczó Tünde