Vreau să cred că şi în Arad „nasc oameni”!

Proverbul zice că „adevărul supără pe om”. Mult mai la obiect ar fi dacă proverbul ar suna: adevărul care nu-i convine îl supără pe om. Pentru că nu văd pe cine ar supăra un adevăr care îi convine.

Ceea ce am scris eu în articolul „S-a terminat campania electorală?!” (atenţie, am pus semnul întrebării) a deranjat nişte persoane. În esenţă, am scris următoarele. Primarul Gheorghe Falcă a fost achitat la Alba Iulia şi această achitare îl urcă pe cai mari. Aşa crede, în mod eronat, dumnealui. Adversarii lui Ghe. Falcă s-au cam dezumflat în urma acestui verdict pentru că ei aşteptau ca justiţia să le rezolve problema. Şi care e problema lor? O ştie toată lumea: actualul primar stă bine în sondaje şi niciun contracandidat nu are şanse în faţa lui pentru că există un singur tur de scrutin. Altfel ar fi stat lucrurile dacă exista şi al doilea tur. Dar, cum contracandidaţii lui nu au avut mintea să se unească şi să pună un singur contracandidat, voturile se vor împărţi la 11 şi Ghe. Falcă va defila în alegeri. De ce nu s-au unit? Pentru că fiecare speră să obţină ceva, în speţă un post de consilier municipal.

Aş vrea să-l văd pe cel care poate să ignore aceste adevăruri. Eventual, cineva care de curând a coborât de pe Lună şi habar n-are ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă în Arad. Cei care au comentat articolul meu se numără printre cei căzuţi de pe Lună şi-şi debitează frustrările generate de o situaţie nefavorabilă lor, fie că sunt contracandidaţii lui Falcă, fie că sunt simpatizanţi ai acestora. Probabil că această situaţie le afectează uzul raţiunii şi se defulează pe internet.

În ceea ce-l priveşte pe Ghe. Falcă, cred că e cazul să dea mult mai multe acatiste decât a dat până acum pe la biserici şi să continue rugăciunile către Cel de Sus, pentru că s-au mai întâmplat cazuri când anumite persoane au fost achitate în primă instanţă, dar nu definitiv, procesul a continuat şi au fost condamnate ulterior. Aşa au păţit primarii de la Râmnicu Vâlcea şi Baia Mare şi aşa a păţit şi Adrian Năstase. Iar Gheorghe Falcă ar putea s-o păţească precum cei doi primari şi A. Năstase.

În mod cert, contracandidaţii lui Falcă – şi nu numai ei – pot jubila la citirea celor scrise de mine, dar ştiau şi ei acest lucru. Li s-au înecat corăbiile, pentru că aşteptau ca justiţia să rezolve o treabă pe care ei nu sunt în stare s-o rezolve: să-l elimine pe Falcă de la conducerea acestui oraş. Este grav că un oraş ca Aradul nu este capabil să-i contrapună lui Falcă un contracandidat care să adune sufragiile arădenilor. Mai ales că Ghe. Falcă are destule bube-n cap, dar cine să le exploateze? Nişte candidaţi care mor cu argumentele în mână? Şefii de campanie sunt adunaţi probabil de pe stradă pentru că mişcările candidaţilor sunt ale unor amatori care nu sunt capabili de un discurs şi o strategie coerente. Pentru că nu atât Falcă e bun, cât contracandidaţii lui sunt slabi.

Cei care au comentat articolul meu au dreptate într-un singur caz: atunci când afirmă că l-am ajuta pe Ghe. Falcă. Aşa este, l-am ajutat, am sperat ca acest – pe atunci – tânăr ambiţios să rupă gura târgului, dar şi a naţiunii, şi să ne reprezinte onorabil atât la Arad, cât şi la Bucureşti. N-a fost să fie, pentru că ambiţiosul tânăr a luat-o razna, comportamentul său a devenit haotic, relaţionarea cu adversarii, dar şi cu colegii s-a transformat în autoritarism greu de controlat şi tânăra speranţă s-a înecat în propriile-i greşeli. Evoluţia (de fapt, involuţia) lui pe toate planurile mă obligă în mod iremediabil să mă detaşez de el. E dreptul meu să hotărăsc persoanele pe care să le agreez sau nu. Nişte internauţi sufocaţi de propriile neputinţe nici într-un caz nu pot fi persoanele care să-mi spună ce să fac.

De fapt, această practică jenantă de a scrie sub anonimat tot felul de mizerii pe internet defineşte limpede caracterul acestor personaje subterane. Îmi amintesc că, într-o vreme, doamna Lizica Mihuţ, căreia Aradul îi datorează enorm, a avut parte de tot felul de postări mizerabile pe internet de la nişte indivizi care îşi manifestă „curajul” intrând în catacombe, ascunzându-se şi de acolo înjură şi jignesc.

Eu sper că nişte minţi cât de cât luminate vor încerca să se adune şi să găsească o alternativă la situaţia actuală. Altfel, cădem în dictatură, fie ea locală, iar internetul va vui în gol cu tot felul de măscări de la nişte indivizi frustraţi şi impotenţi mental. S-ar putea ca alternativa să vină de la societatea civilă, dar nu în componenţa şi cu strategia actuale. Alţi oameni, alte idei, alte acţiuni, alte strategii. Dar cel mai important ar fi apariţia unui lider care să ştie să alcătuiască o echipă activă şi cu idei.

Vreau să cred, aşa cum spunea cronicarul, că şi în Arad „nasc oameni”!

Ioan Iercan