Gâştele şi berbecul. Deşi pare, nu e fabulă

În plină confuzie politică şi morală, Andrei Pleşu – indiscutabil românul contemporan înzestrat cu cel mai consistent har în definirea caracterelor – a rostit o frază memorabilă: „nu merg la referendum pentru că nu vreau să schimb un berbec cu două gâşte”.

Toate discursurile susţinătorilor lui T. Băsescu, cât şi toate cele din tabăra opusă, nu fac cât fraza rostită de Andrei Pleşu. Şi nu atât berbecul este personajul principal, cât cele două gâşte. Despre „berbec” ştim multe din anii în care acesta a produs căcăreze pe uliţele satului dar, pe de altă parte, şi-a apărat şi turma, aşa că nu e nicio noutate cu dumnealui. Cele două gâşte, însă, fac toţi banii!

Şi care-i treaba cu gâştele? Principala ocupaţie a gâştelor este să facă gălăgie. O singură dată în istorie gâştele au făcut scandal cu efect benefic: au salvat Roma! În rest, gâsca este, prin definiţie, autoare de gălăgie cu şi fără pricină. Gâsca este şi autoarea unei mizerii greu de întâlnit la altă specie de pasăre. Multă gălăgie şi mult căcat (sau rahat, e acelaşi lucru), acestea sunt preocupările de bază ale gâştei.

V. Ponta, hoţul cu patent şi Crin Antonescu, repetentul din facultate şi liderul chiulangiilor din parlament au fost asimilaţi de Andrei Pleşu cu două gâşte. Atât în opoziţie, dar mai ales de când au furat puterea, cele două gâşte au produs ce am spus mai sus, atât pentru consum intern, dar şi pentru export. Unii români, mai puţin pretenţioşi, au înghiţit, mai cu plăcere, mai cu noduri, producţia internă, dar străinii – şi nu oricare – au privit cu dezgust la cele două gâşte şi le-au atras atenţia să stea în coteţ şi să nu mai asurzească lumea cu gălăgia lor şi să nu mai împroaşte cu „noroiul”  aferent.

Dar gâsca rămâne gâscă: ga, ga, ga, ga, ga! Şi iarăşi ga, ga, ga, ga, ga! Gâsca face ce ştie. Apoi mai trage un căcat pe uliţele satului şi iarăşi ga, ga, ga, cu decibelii de circumstanţă.

Gura slobodă a lui Ponta şi Antonescu, dublată de mizeria generată de încălcarea legilor, asortată de abuzuri nemaîntâlnite în perioada post-revoluţionară îi costă scump pe români. Şi toate se vor resimţi în buzunar. Austeritatea propusă de „berbec” a salvat ţara, dar „gâştele” aruncă cu căcat peste strădaniile românilor şi produc, nu glumă! Pentru că, aşa cum se obişnuieşte cu gâsca, vine cineva şi o îndoapă. Dan Voiculescu le-a îndopat din plin cu „porumb” furat de pe tarlaua românilor şi are de unde să îndoape. Gâştele bine îndopate îşi fac treaba.

Cele două gâşte uită că îndopatul le va costa viaţa. Vor dispărea în haznaua cea de toate zilele printr-o dialectică a consumului bine pusă la punct de specia umană. Ponta şi Antonescu, „gâşte” pentru consum! Aceasta e soarta oricărei gâşte.

Andrei Pleşu a înţeles prea bine dialectica existenţială a gâştei şi i-a definit pe cei doi în deplină cunoştinţă de cauză.

Vă amintiţi de Dănilă Prepeleac? A încercat şi el să facă schimburi, dar a ajuns la sapă de lemn.

Şi totuşi, morala: citiţi Dănilă Prepeleac!

Ioan Iercan