Românii Timoceni

            În 8 noiembrie 2012, a avut loc la Bruxelles, în incinta Parlamentului European, o dezbatere pe tema situaţiei românilor din Serbia de Răsărit. Evenimentul, organizat de către europarlamentarul Marian Jean Marinescu, s a bucurat de participarea mai multor europarlamentari români şi străini, precum şi de prezenţa unor lideri ai comunităţii româneşti din Serbia. Prezent la dezbatere, Dimitrie Crăciunovici, preşedintele Mişcării Democrate a Românilor din Serbia, a susţinut în faţa auditoriului o comunicare-pe care a avut amabilitatea să ne o trimită şi nouă- în care a reuşit să sintetizeze, într o manieră exemplară, întreaga problematică a comunităţii româneşti din regiunea amintită. În materialul prezentat, Crăciunovici a realizat o veritabilă radiografie a comunităţii româneşti din Serbia de Răsărit- judeţele Branicevo, Morava, Bor, Zaiecear- subliniind faptul că acolo există circa 170 localităţi româneşti, precum şi în jur de 40 localităţi cu populaţie mixtă. Pe teritoriul respectiv trăiesc aproximativ 320.000 români, fără ai socoti şi pe românii care sunt actualmente în alte ţări, circa 100.000.  Dimitrie Crăciunovici a subliniat, în comunicarea sa, faptul că MDRS ul şi a asumat , inclusiv în titulatura sa, identitatea românească, facând, în decursul timpului, nenumărate solicitări şi memorii către autorităţile sârbe, prin care a cerut drepturi naţionale, culturale şi religioase pentru românii de acolo.  Atrăgând atenţia că în Serbia de Răsărit se încearcă construirea aşa zisei minorităţi vlahe, o identitate artificială, fără sustenabilitate istorică, Crăciunovici a arătat la Bruxelles că în primăvara şi vara lui 2012, liderii organizaţiilor româneşti din Timoc, împreună cu preoţii români de acolo, au solicitat autorităţilor sârbe în drept să permită elevilor români să studieze limba maternă în şcolile primare. În acest sens, părinţii copiilor români au depus cereri la conducerile şcolilor din o serie de localităţi. Acestea au confirmat oficial primirea solicitărilor, dar nu s a ajuns efectiv ca în anul şcolar care a început în septembrie 2012 să se poată studia limba română. În luarea sa de cuvânt, Crăciunovici a susţinut necesitatea ca românii din Serbia de Răsărit să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi românii din Voivodina, iar legea pentru minorităţi adoptată în urma cu trei ani să se aplice şi în cazul românilor timoceni. Printre drepturile solicitate autorităţilor sârbeşti se înscriu introducerea învăţământului în limba română în programa şcolară, retransmiterea în zona Timocului a programelor radio-tv în limba Română de la Novi Sad, finanţarea de la ministerul sârb al culturii a publicaţiei româneşti ,, Vorba  Noastră”, dreptul de a ţine slujbe în limba maternă pentru preoţii din localităţile româneşti sau mixte, reprezentare proporţională cu numărul locuitorilor români în organele locale de conducere, desfăşurarea proceselor în limba română atunci când sunt implicaţi români. În expunerea sa, veteranul mişcării pentru emanciparea românilor din Serbia a făcut referire şi la necesitatea ca statul român să sprijine prin măsuri concrete comunitatea românească din Timoc. Astfel, se solicită ca România sa acorde cetăţenia română celor care îşi asumă clar identitatea românească. De asemenea, se mai cere ca statul român să solicite foarte ferm Serbiei respectarea protocolului dintre cele două ţări, semnat la 1 martie 2012, la Bruxelles. În consonanţă cu Dimitrie Crăciunovici, cei prezenţi la dezbatere au opinat că situaţia românilor din Timoc trebuie soluţionată în timpul procesului de pre- aderare a Serbiei la UE. Din această perspectivă,credem că se impune ca România să intensifice dialogul  diplomatic cu autorităţile sârbe. Dacă solicitările enumerate mai sus vor primi o soluţionare favorabilă, considerăm că vor exista premise serioase pentru ca românii din Serbia de Răsărit să reprezinte o veritabilă comunitate, aşa cum este şi firesc într un stat european.    

Antoniu Martin