O versiune a viitorului

    Puţini savanţi se încumetă să scrie despre viitor, însă când o personalitate de talia lui Jaques Attali o face, nu ai cum să ignori respectivul demers. Înalt tehnocrat, fost consilier al preşedintelui Francois Mitterand, iniţiatorul programului Eureka-program de dezvoltare a noilor tehnologii la nivel; continental- , cofondator al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Attali se numără printre puţinele personalităţi de talie mondială care nu se resemnează să asiste pasiv la conturarea viitorului omenirii, ci propune o versiune cel puţin interesantă privind evoluţia globală în secolul 21. Privit şi ca unul dintre eminenţele cenuşii ale ,, Noii Ordini Mondiale”, Attali dezvoltă un scenariu foarte articulat referitor la ceea ce ne aşteaptă în următorii o sută de ani. Preferând să meargă mult mai departe cu analiza decât o face, spre exemplu, George Freeman-care insistă cu precădere asupra evoluţiilor geopolitice care vor urma- , Attali decriptează într o manieră inedită transformările de natură psiho-socială ale individului în următorul secol. Mergând pe firul anticipaţiei, Attali identifică trei stadii mari de evoluţie pentru perioada amintită.

Astfel, perioada imediat următoare-în care deja am intrat, cartea sa fiind scrisă in 2006- ediţia românească a cărţii,, Scurtă istorie a viitorului” aparând în 2007, la editura Polirom, se va caracteriza prin monopolul exercitat asupra economiei şi politicii de către marile corporaţii, care beneficiind de bugete enorme, vor impune decizii guvernelor. Va fi perioada aşa numitului,, Super-Imperiu”. Urmează apoi, în accepţiunea futurologului, o perioadă de conflict generalizat, la scara întregii planete, plasat de Attali în jurul anului 2030, când principalele naţiuni se vor război în goana după resurse şi influenţă. Va fi aşadar o perioadă de,, Hiperconflict”, din care omenirea va ieşi răvăşită, dar cu speranţe noi de salvare. Attali susţine că la nivelul conştiinţei personale se vor produce transformări semnificative, mai ales în ceea ce priveşte accentuarea altruismului. Bazată pe aceste premise, va urma o etapă nouă, de democratizare globală, gestionată de un ,, guvern mondial democratic”- perioadă plasată în jurul anului 2060, denumită ,, Hiperdemocraţia”. Dacă la nivel geopolitic, aşa cum ne asigură Freeman, transformările vor fi bazate pe trei factori: poziţia geostrategică a statului respectiv, demografia şi puterea militară- şi doar ţările care dispun de toate cele trei atuuri vor putea juca un rol pe scena mondială- , la nivelul curentelor de gândire, care vor modela conştiinţa individuală, dar şi cea  colectivă, îşi face tot mai mult simţită prezenţa filosofia ,, Noului Iluminism”. Încercând să ofere soluţii pe care religiile nu le pot oferi - la Congresul inter - religios de la Chicago din anii 60 ai secolului trecut desprinzându - se destul de clar  aceast lucru -,, noul iluminism”, teoretizat, printre alţii, de profesorul italian  Giuliano Di Bernardo, se înscrie în linii mari pe coordonatele aşteptărilor  individului secolului 21.

Nu demult, s -a lansat şi ,, noul iluminism masonic”- în fapt o nouă orientare la nivelul acestei societăţi fraternale -, care îşi propune, printre altele, organizarea lumii în scopul binelui suprem al acesteia. Promotorul acestui curent, profesorul israelian Mordechai Zwirn – care este şi Mare Maestru al Marii Loji Ierusalim -, a precizat că filosofia noului lanţ masonic trebuie să fie circumscrisă dreptăţii şi moralităţii în plan personal, social şi planetar, respectării drepturilor omului, libertăţii de gândire şi onorabilităţii fiinţei umane. Doar aşa se va putea ajunge la concretizarea unei etici globale, care va consta în protejarea planetei pe care locuim, dar şi în realizarea armoniei individuale şi sociale. Iată doar câteva dintre preocupările privind evoluţia omenirii, preocupări care vin dinspre  intelectuali de prestigiu la nivel mondial, dar şi dinspre sisteme de gândire şi de reflecţie de referinţă.

Antoniu Martin