Şi eu, ca orice alt român, am nenumărate nemulţumiri faţă de România. Însă niciodată nu am avut tendinţa sau bucuria de a le dezvălui uni străin. De aceea mă uit siderat de aproape zece ani la individul Traian Băsescu care s-a căţărat în funcţia de preşedinte, cu cîtă plăcere, cu cîtă voluptate dă - de fiecare dată cînd are prilejul - în România.
A venit zilele trecute la noi directorul FMI, doamna Lagarde, avînd numai vorbe de bine despre România. Toate bune şi frumoase pînă ce doamna Lagarde s-a dus la Cotroceni să se întîlnească şi cu preşedintele României. Cu aceleaşi vorbe bune şi frumoase despre România. A fost prea mult pentru individul Traian Băsescu, care şi-a început aria calomniei prin a recunoaşte că da, am atins o anumită stabilitate economică, dar că poate fi distrusă de viitoarele măsuri populiste ale guvernului. Ideea că guvernul ar putea face ceva ca românii să trăiască un pic mai bine se pare că îl îmbolnăveşte pe Traian Băsescu.
După ce şi-a făcut numărul mizerabil cu directorul FMI, Traian Băsescu s-a gîndit să ne mai dea o mostră din ciclul cel mai tare din parcare, sau numai el înţelege, numai el ştie, numai el poate şi l-a adus în ţară pe nenorocitul acela de Hayssam. Foarte bine că l-a adus, locul lui Hayssam este la închisoare. Dar spectacolul dezgustător pe care Băsescu l-a produs, cu jumătăţi de ameninţări, cu aluzii la cei care nu vor mai dormi bine, este nedemn de ceea ce ar trebui să fie preşedintele României.
Iată, sînt aproape zece ani de cînd ocupă această funcţie şi Băsescu nu reuşeşte să se ridice la înălţimea deminităţii de preşedinte. El a fost şi a rămas un golănaş de port şi aşa se şi comportă. De fapt, dacă ne gîndim bine, în aceşti zece ani de cînd ocupă funcţia de preşedinte al României, Băsescu a fost fericit doar cînd a tăiat în carne vie, cînd a distrus salariile românilor, cînd i-a dus la disperare pe cei care l-au ales. Un "mare" Conducător, nu-i aşa?
Dumitru Toma