Lupta împotriva evaziunii fiscale:o datorie civică

În 28. 10.2013, autorităţile au efectuat 160 percheziţii la sedii de societăţi comerciale şi locuinţe din  Bucureşti, Prahova, Giurgiu, Arad, Călăraşi şi Ialomiţa,într-o  operaţiune care a fost deja catalogată ca fiind cel mai mare dosar de evaziune fiscală din industria alimentară românească.  Din comunicatul dat publicităţii de către anchetatori, se desprind aspecte extrem de grave în ceea ce priveşte activitatea infracţională. Conform DNA –ului, este vorba despre un dosar în care s-a desfăşurat o activitate infracţională complexă, cu implicarea a peste o sută de firme româneşti şi străine. Din datele oferite presei aflăm că grupările infracţionale au utilizat firme de tip fantomă- unde au fost racolaţi  cetăţeni străini, dar şi români pentru calităţile de asociaţi şi administratori-, că s-a reuşit capacitarea, în vederea sprijinirii evaziunii fiscale, a unor funcţionari din cadrul ANAF, tocmai cei care trebuiau să verifice firmele respective.  Toate aceste mecanisme infracţionale au fost subsumate scopului de obţine reducerea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cei implicaţi beneficiind şi de sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de TVA-uri.

    Potrivit anchetatorilor, valoarea prejudiciului adus bugetului public în perioada 2011-2013, perioadă pe care s-a întins activitatea evazionistă, este estimată la peste 50 milioane euro, reprezentând impozit pe profit şi TVA neachitate, precum şi TVA rambursat prin declararea de operaţiuni fictive.

    Din datele obţinute prin realizarea unor studii privind economia României, studii efectuate de către instituţii bancare internaţionale, rezultă că circa  o treime din economia ţării noastre este reprezentată de economia subterană. Este una dintre cele mai grave situaţii din UE. Acest lucru înseamnă că venituri semnificative pe care statul ar trebui să le încaseze se pierd.  Aceleaşi studii relevă faptul că în ultimii zece ani, economia subterană în România s-a redus cu circa 4 puncte procentuale: dacă în 2002 aveam 33,5 la% din PIB economie  subterană, în 2012 existau 29, 1 la% din PIB în zona economiei neoficiale.   Oricum, datele specialiştilor sunt menite să tragă un semnal de alarmă: anul trecut în România s-a înregistrat o evaziune fiscală de 10 la% din PIB, în cifre situându-se la circa 22 miliarde euro. Se încadrează aici prejudiciul adus statului prin necolectarea TVA, neplata taxelor şi impozitelor.

    Atât specialiştii în economie din România, cât şi reprezentanţii instituţiilor europene de resort au semnalat că în România procentul de economie subterană, deşi a mai scăzut în ultima perioadă, este încă la un nivel foarte înalt. De aici decurge, o spun tot aceştia, nevoia imperativă de a se stopa furtul. Căci ce altceva este evaziunea fiscală dacă nu un furt al banului public.

    Pentru statul român, ca de altfel şi pentru alte state europene,  combaterea evaziunii fiscale trebuie să reprezinte o prioritate. Am văzut că în operaţiunea de destructurare a grupărilor evazioniste s-au implicat toate instituţiile abilitate de lege: DNA, Direcţia Generală Anticorupţie, Brigada Specială a Jandarmeriei, Inspectoratul General al Poliţiei Române, ANAF-ul. Aşa cum se arată într-un comunicat de presă al DNA, procurorii anchetatori au beneficiat de sprijinul semnificativ al Serviciului Român de Informaţii.

    Dincolo de efortul instituţional care se depune în vederea combaterii evaziunii fiscale, cetăţenii acestei ţări trebuie să conştientizeze că aceste activităţi infracţionale nu reprezintă un furt a ceva abstract sau din ceva ambiguu, ci constituie realmente un furt la adresa fiecăruia dintre ei. Lupta împotriva evaziunii fiscale trebuie percepută ca o îndatorire civică. Să ne imaginăm bunăoară că procentul menţionat de 30 la% din PIB, cât îl reprezintă economia subterană, s-ar regăsi în bugetul public, am putea avea cu 30 la % mai multe drumuri modernizate, salarii mai mari, sume alocate sistemului medical, celui educaţional, pensionarilor, alocaţiilor pentru copii etc. Bugetul public ar arăta altfel, iar noi ca cetăţeni am simţi la nivel concret, cotidian, acest fapt.

Antoniu Martin