La doi ani după mareea neagră din Golful Mexic, dezastrul nu s-a încheiat

Delfini morţi eşuaţi pe plajă, corali sufocaţi sub stratul de petrol: la doi ani după cea mai gravă 'maree neagră' din istoria americană, Golful Mexic este departe de a-şi fi vindecat rănile, relatează vineri AFP.

La 20 aprilie 2010, o explozie a zguduit platforma Deepwater Horizon, exploatată de British Petroleum /BP/. În urma deflagraţiei, 11 angajaţi şi-au pierdut viaţa, iar apele mării au fost poluate cu petrol. Puţul Macondo, avariat în explozie, a fost colmatat abia după 87 de zile - aproape trei luni -, timp în care în Golful Mexic s-au scurs nu mai puţin de 780 milioane de litri de ţiţei.

Catastrofa ecologică nu mai ţine de multă vreme pagina întâi a presei din SUA, dar pescarii şi locuitorii de pe ţărmul golfului continuă să găsească creveţi fără ochi sau crabi cu carapacea perforată. Analizele au arătat că peştii 'killi' - killifish -, piesă de bază în alimentaţia a numeroase alte specii, este infestat cu produse chimice.

Pentru a împiedica petrolul să ajungă pe coaste, BP a pulverizat dispersanţi peste petele de ţiţei din mare. Aceste produse, combinate cu vântul, curenţii marini favorabili şi activităţile echipelor de curăţare au permis evitarea extinderii catastrofei ecologice în apele statului Louisiana /sudul SUA/, cu un ecosistem extrem de fragil. În schimb, potrivit asociaţiilor de mediu, dispersanţii îngreunează foarte mult eforturile de eliminare a petrolului.

Wilma Subra, chimistă şi militantă care analizează cu regularitate fauna şi flora marine din Golful Mexic, a subliniat că petrolul continuă să fie prezent în iazuri, estuare şi pe plaje, iar oamenii sunt în continuare expuşi. În opinia sa, e încă prematur să se prevadă impactul pe termen lung al catastrofei de acum doi ani asupra ecosistemului, în măsura în care efectele acesteia s-ar putea face simţite de-a lungul 'mai multor generaţii'.

Or, mareea neagră a generat şi o tragedie umană. Miercuri, BP a anunţat că a încheiat un acord 'amiabil' în valoare de 7.8 miliarde de dolari pentru a acoperi 'majoritatea pierderilor economice ale particularilor şi pagubele de ordin sanitar'. Acest acord nu cuprinde însă şi plângerile depuse de acţionari şi de firmele afectate de moratoriul impus forajelor în Golful Mexic, iar factura finală a accidentului este departe de a fi cunoscută.

În egală măsură, în zonă, deşi experţii dau asigurări că fructele de mare sunt adecvate consumului, preţurile de vânzare au scăzut vertiginos, iar recolta îi dezamăgeşte pe cei care trăiesc din aceste activităţi. 'Ce facem dacă nu mai putem pescui? Cred că nimeni nu ne poate spune' - s-a plâns pentru AFP Theresa Dardar, dintr-un sat de pescari din Louisiana. Deşi BP a dat compensaţii, unii pescari ar putea rămâne până la urmă fără resurse şi chiar fără acoperiş, a avertizat George Barisich, preşedintele unei asociaţii de pescari. Dacă înainte de mareea neagră Barisich avea opt angajaţi şi un profit de 100.000 de dolari pe ani, anul trecut nu a mai avut decât doi angajaţi şi pierderi de 40.000.

Mai mult, după cum remarcă AFP, ca o crudă ironie a sorţii, când a venit mareea neagră, pescarii din zonă tocmai începeau să-şi revină după dezastrul provocat cu cinci ani în urmă de uraganul Katrina.