O nouă dimensiune: forma reală a unei supernove

Echipa de cercetători crede că a rezolvat unul din cele mai mari mistere ale astronomiei

Astronomii cred că au descoperit forma unei supernove, explozia masivă ce se produce atunci când viaţa unei stele ia sfârşit.

O echipă de cercetători japonezi demonstrează că stelele explodează în trei dimensiuni, rezolvând astfel unul din cele mai mari mistere astronomice ce înconjoară momentul final al unei stele.

Echipa a folosit Aparatul Foto şi Spectrograful pentru Obiecte Palide (FOCAS) de pe Telescopul Subaru pentru a face această descoperire, pe care au simulat-o şi cu un calculator.

O supernovă se produce atunci când stelele cu o greutate mai mare decât opt mase solare îşi încheie viaţa printr-o explozie uluitoare. Explozia rezultată şi ejecţia masivă în univers a substanţelor chimice, îmbogăţesc în mod dramatic compoziţia chimică a acestuia şi se crede că ajută “la răspândirea” ingredientelor necesare pentru apariţia şi susţinerea vieţii.

Totuşi, cercetătorii ştiu foarte puţin despre modul de producere a acestor explozii.

Oamenii de ştiinţă au teoretizat că acestea se produc în unul din două moduri: o explozie bipolară provocată de rotaţie sau o explozie 3D stângace determinată de convecţie.

Această ultimă cercetare conduce spre o teorie cu trei dimensiuni.

Deşi pare uşor de văzut forma unei supernove prin simpla fotografiere a acesteia, observarea lor este o sarcină extrem de dificilă. Din moment ce majoritatea supernovelor se produc în galaxii aflate la milioane sau sute de milioane de ani lumină distanţă, acestea arată exact ca un punct, chiar dacă se extind cu o viteză de 10.000 de kilometri pe secundă.

Echipa japoneză a folosit o metodă specială de detectare pentru a dezvălui forma unei supernove. Aceştia au măsurat aşa-numita “polarizare”, care furnizează informaţii despre direcţia undelor electromagnetice care vibrează de la diferite tipuri de explozii.

Apoi, a efectuat simulări numerice pentru emisii bazându-se pe ceea ce ştim despre supernove şi au descoperit tipare de polarizare evident diferite pentru cele bipolare  şi pentru exploziile stângace.

Echipa a detectat apoi polarizarea de la două supernove, care în mod clar indică faptul că supernovele nu sunt de obicei rotunde. De asemenea, au descoperit că fiecare supernovă avea diferite unghiuri de polarizare, o descoperire în concordanţă cu scenariul unei explozii 3D stângace.