„Triunghiul Bermudelor Porumbeilor Voiajori” – a fost în sfârşit elucidat

Infrasunetele pot fi afectate de schimbări în atmosferă. De aceea, doctorul Hagstrum a studiat datele colectate de-a lungul timpului pentru a compara temperatura şi structura vântului în locurile din care porumbeii au fost eliberaţi de profesorul Keeton. Folosind aceste date, Hagstrum a calculat modul în care sunetele ar fi călătorit de la „casa” porumbeilor la Jersey Hill.

„Structura temperaturii şi structura vântului din atmosferă erau de aşa natură în acea regiune a statului New York încât sunetul nu ajungea la Jersey Hill”, a explicat cercetătorul. De aceea, păsările nu aveau cum să-l audă, motiv pentru care nu puteau naviga şi zburau la întâmplare.

„Pe 13 august 1969, în troposferă a avut loc un fenomen ce a întors sunetul înapoi spre sol, astfel că a ajuns la Jersey Hill”, a mai spus Hagstrum.

Doctorul Hagstrum crede că aceste dereglări ale infrasunetelor pot explica şi alte evenimente misterioase care au afectat porumbeii voiajori, spre exemplu o cursă peste Canalul Mânecii ce a avut loc în 1997, când peste 60.000 de păsări au ieşit de pe traseu.

Cercetătorul a recunoscut că ideea sa este controversată, subliniind că „nu înseamnă că am demonstrat fără tăgadă că este exact aşa, dar am lansat o nouă idee care, din punctul meu de vedere, este cea mai bună explicaţie pentru aceste fenomene, pentru că explică evenimentele petrecute la Jersey Hill”.

Alţi cercetători au lansat idei diferite referitoare la orientarea porumbeilor, sugerând că păsările folosesc mirosul, indiciile vizuale, câmpul magnetic al Pământului, sau chiar o combinaţie a acestor factori.

Tim Guilford, un profesor de la Universitatea Oxford, afirmă că „în ciuda faptului că există câteva detalii asupra cărora oamenii de ştiinţă se contrazic, ştim în urma a numeroase dovezi obţinute în mod experimental că, de regulă, accesul la mirosurile atmosferice este, de regulă, necesar şi suficient pentru a explica abilităţile navigaţionale ale porumbeilor. De asemenea, este posibil să folosească şi Soarele ca busolă (în zilele însorite) şi o busolă magnetică (în zilele noroase). „Atunci când păsările devin familiarizate cu mediul înconjurător, acestea încep să depindă de caracteristicile topografice pentru navigaţie, formându-şi trasee preferate”, a mai spus Guilford.

Profesorul Guilford afirmă că metoda lui Hagstrum este „interesantă” şi a subliniat că explorarea ideilor noi este un lucru valoros. Cu toate acestea, Guilford a concluzionat că „numărul mare de dovezi în favoarea celorlalte mecanisme mă face să cred că este improbabil ca infrasunetele să reprezinte secretul abilităţilor navigaţionale ale porumbeilor”.