Obiectul spaţial din sistemul nostru solar cu cele mai mari şanse de a găzdui viaţă

Astronomii americani care îşi dedică eforturile identificării formelor de viaţă în sistemul nostru solar consideră că Europa – una din lunile lui Jupiter, ce găzduieşte un ocean – reprezintă o ţintă mult mai promiţătoare decât Marte, o planetă acoperită de deşert, asupra căreia sunt concentrate în acest moment eforturile guvernului american.

„Europa este locul din sistemul nostru solar cu cel mai mare potenţial de a găzdui viaţă, cu excepţia Pământului”, a explicat Robert Pappalardo, specialist în ştiinţe planetare în cadrul Jet Propulsion Laboratory, un laborator al NASA.

„Cred că ar trebui să explorăm această lună acum că am realizat conceptul unei misiuni despre care credem că este potrivită, mai ales că putem ajunge acolo cu un preţ convenabil”, a explicat cercetătorul.

„Europa este promiţătoare din punct de vedere al «habitabilităţii» deoarece are un ocean şi un strat de gheaţă subţire. De asemenea, ştim că există oxidanţi la suprafaţa acestei luni”,  a mai spus Pappalardo.

La solicitarea NASA, misiunea propusă pentru explorarea Europei a fost revizuită în mod semnificativ pentru a-i reduce costurile, a explicat omul de ştiinţă în cadrul conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science (AAAS).

  Ca rezultat, specialiştii de la JPL şi din cadrul Laboratorului de Fizică Aplicată de la Universitatea Johns Hopkins au conceput un nou proiect intitulat Clipper, ce urmează să coste în total două miliarde de dolari, plus costurile lansării.

Pornind de la reuşita misiunii Cassini, o sondă care a explorat Titan, o lună a planetei Saturn, o nouă navetă spaţială ar orbita Jupiter şi ar efectua numeroase zboruri în apropiere de Europa.

„Astfel am putea studia Europa în întregime cu ajutorul mai multor zboruri repetate”, a argumentat Pappalardo. „Prin această metodă putem desfăşura eforturi ştiinţifice remarcabile – nu la fel de bine ca în cazul unei sonde care ar orbita luna, dar nu prea rău – cu un cost de două ori mai mic, adică două miliarde de dolari de-a lungul întregii misiuni”, a explicat cercetătorul.

Dacă planul este aprobat, naveta Clipper ar putea fi lansat până în 2021, urmând să ajungă la Europa în 3-6 ani. Ca termen de comparaţie, o călătorie până la planeta Marte durează doar şase luni.

Din nefericire, NASA a anunţat deja la finalul anului 2012 că nu există fonduri pentru misiunea Clipper în contextul actual al reducerilor bugetare.

  Cu toate acestea, agenţia spaţială americană a anunţat în luna decembrie că va trimite spre Marte în 2020 un nou robot similar lui Curiosity, în cadrul unui proiect care va costa 2,5 miliarde de dolari. Curiosity, care a ajuns pe Planeta Roşie în luna august 2012, încearcă să afle dacă pe Marte au existat în trecut forme de viaţă.

Planurile actuale ale NASA arată că după ce sonda Juno va intra pe orbita lui Jupiter în 2016, urmând să se prăbuşească un an mai târziu, SUA nu va mai avea sonde în zonele îndepărtate ale sistemului nostru solar.

NASA ar putea participa, însă, la o misiune spre Jupiter a Agenţiei Spaţiale Europene, intitulată „Jupiter Icy Moon Explorer”, în cadrul căreia o navetă va ajunge la destinaţie în jurul anului 2030.

Pappalardo subliniază că Marte consumă cea mai mare parte a atenţiei NASA şi spune că agenţia spaţială nu ar trebui să ignore planetele cu o prioritate ştiinţifică ridicată.

În perspectiva sa, într-adevăr, Marte ar fi putut găzdui forme de viaţă acum câteva miliarde de ani, dar Europa ar putea găzdui forme de viaţă în zilele noastre.

  „Dacă Europa nu este cel mai bun loc din sistemul nostru solar, după Terra, pentru forme de viaţă, atunci şi Enceladus este o variantă”, afirmă Amanda Hendrix, un cercetător de la Planetary Science Institute. „Prezintă o mare, dacă nu chiar un ocean, sub suprafaţa sa şi are totodată activitate geologică. Are de asemenea căldură la polul sud şi gheizerul de la polul sud emite particule de apă”, mai spune specialistul.

  Europa a fost observată în detaliu pentru prima dată de sondele Voyager, în 1979, iar apoi în mai mult detaliu de Galileo în cursul anilor '90.