Pământ - Marte şi retur, în 30 de zile: există o tehnologie care să facă posibil acest lucru?

Fuziunea nucleară, sursa de energie care alimentează Soarele ş alte stele active, ar putea, într-o bună zi, să propulseze rachete care ar permite oamenilor să facă drumul până la Marte şi înapoi în doar 30 de zile, afirmă oamenii de ştiinţă.

Tehnologia rachetelor alimentate prin fuziune nucleară promite să rezolve problemele asociate cu călătoriile spaţiale spre destinaţii îndepărtate: durată lungă, costuri mari şi riscuri pentru sănătatea echipajului, printre atlele.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Washington (UW) şi o companie specializă în sisteme de propulsie pentru nave spaţiale, numită  MSNW, afirmă că se apropie de fabricarea unui carburant pentru zborurile spre alte planete.

„Folosind combustibilii de rachetă actuali, este aproape imposibil pentru oameni să exploreze spaţiul la depărtări mai mari de Pământ”, spune John Slough, profesor de aeronautică şi astronautică la UW şi preşedinte al MSNW. „Sperăm să obţinem o sursă de energie mult mai puternică şi care, în cele din urmă, va face din călătoriile inteplanetare un lucru obişnuit.”

Estimări anterioare arătau că o misiune dus-întors, cu echipaj uman, pe Marte, ar necesita 500 de zile de călătorie prin spaţiu.

Slough şi colegii săi au calculat că o rachetă propulsată prin fuziune nucleară ar face posibile expediţii marţiene cu durata de 30 sau 90 de zile.

Studii mai vechi realizate de NASA luaseră în calcul o călătorie spre Marte care ar fi durat doi ani; numai lansarea încărcăturii de combustibil necesar misiunii ar fi costat 12 miliarde $.

Fuziunea nucleară - fenomenul de contopire a nucleelor a doi sau mai mulţi atomi - este însoţită de eliberare de energie. Soarele şi alte stele transformă această energie în lumină, iar acelaşi proces dă şi bombelor cu hidrogen energia lor distrugătoare.

Însă pentru a folosi fuziunea nucleară în scopul alimentării unei nave spaţiale, e necesr un control mult mai strict al procesului.

Experimente de laborator realizate de Slough şi echipa sa au arătat că fuziunea nucleară poate avea loc prin comprimarea unui tip spcial de plasmă, la presiuni înalte, cu ajutorul unui câmp magnetic.

Un volum din acest material de mărimea unui fir de nisip ar furniza aceeaşi cantitate de energie ca şi combustibilul de rachetă utilizat azi, susţin cercetptorii.

Ei afirmă că, pentru a permite propulsia unei rachete spre Marte, poate fi utilizat un câmp magnetic puternic, care să determine turtirea unor inele mari din metal (de exemplu litiu) în jurul plasmei, comprimând-o până la apariţia fuziunii nucleare, dar numai timp de câteva microsecunde. Energia obţinută din această reacţie rapidă de fuziune ar încălzi şi ioniza carcasa de metal formată de inelele deformate. Metalul fierbinte, ionizat, ar fi expulzat prin duzele de ejecţie ale rachetei, cu viteză foarte mare. Repetarea acestui poces la fiecare câteva minute ar asigura propulsia rachetei, spun oamenii de ştiinţă.

Următorul pas în cercetare va fi combinarea tuturor testelor izolate care au fost realizate cu succes într-un experiment final care, speră cercetătorii, va induce fuziunea nucleară prin tehnologia descrisă.