Scenariul apocaliptic conform căruia totul se sfărşeşte pe 16 martie 2880

Anunţat şi dezminţit de nenumărate ori până acum, evenimentul catastrofal care ar duce la dispariţia vieţii pe Terra - eventual cu tot cu planeta – a fost din nou anunţat , de data acesta de către astronomi, ca fiind probabil la o dată surprinzător de exactă: 16 martie 2880. Oamenii de ştiinţă sunt cu ochii pe un asteroid aflat pe o traiectorie ce ar putea duce la ciocnirea lui cu Pământul la data menţionată.

 Noi cercetări asupra asteroidului 1950 DA au scos la iveală un lucru surprinzător: asteroidul se roteşte atât de repede, încât ar fi de aşteptat să se rupă în bucăţi; totuşi, el şi-a păstrat integritatea, un paradox care îi intrigă pe oamenii de ştiinţă. Studii anterioare arătaseră că mulţi asteroizi sunt formaţi din fragmente ţinute laolaltă de forţa de frecare şi de gravitaţie. Însă aceste forţe menţin integritatea asteroidului doar atât timp cât acesta nu se roteşte prea rapid, generând forţe centrifuge mari. În cazul asteroidului 1950 DA, lucrurile par contradictorii: el a rămas intact, deşi se roteşte cu viteză destul de mare – având o perioadă de rotaţie de 2 ore şi 6 minute; la această viteză, ar fi de aşteptat să se dezintegreze.

În încercarea de a explica paradoxul, oamenii de ştiinţă  de la Universitatea din Knoxville, SUA, sunt de părere că asupra asteroidului acţionează şi alte forţe - forţe de coeziune, numite forţe van der Waals, care îl împiedică să se dezintegreze.

Rezultatele, publicate în Nature, au implicaţii asupra modului în care Terra ar putea fi apărată de impactul cu un asteroid. De exemplu, tehnologiile care vizează lovirea unui asteroid, aflat pe curs de coliziune cu Terra, cu un corp dur, pentru a-i modifica traiectoria, s-ar dovedi mai curând periculoase în cazul unui asteroid cum e 1950 DA; chiar şi la o lovitură slabă, asteroidul s-ar putea fragmenta, bucăţile devenind tot atâtea proiectile care ar ameneninţa planeta.

Există o şansă de 0,3% ca asteroidul 1950 DA să lovească Pământul, în anul 2880 (şansă aparent mică, totuşi de 50 de ori mai mare decât impactul cu alţi asteroizi); impactul ar fi echivalent cu explozia a 44.800  megatone de TNT.

Dar oamenii de ştiinţă spun că nu e cazul să ne îngrijorăm: în cele câteva secole care mai sunt până atunci, există toate şansele să dezvoltăm o tehnologie care să devieze cu succes asteroidul, poate chiar ceva simplu, precum „presărarea” lui cu praf de cărbune sau de cretă, ori cu mici sfere de sticlă albă; această intervenţie ar schimba  reflectivitatea asteroidului (măsura în care suprafaţa sa respinge radiaţia solară), iar acest fenomen ar putea fi de ajuns pentru a modifica uşor traiectoria asteroidului.

 Asteroidul, numit 1950 DA, are un diametru de cca. 1 km şi se deplasează cu o viteză de 15 km pe secundă faţă de Terra.

Calculele efectuate pănă acum arată că ar fi posibil ca el să ajungă atât de aproape de Pământ, încât să se prăbuşească în Oceanul Atlantic, cu o viteză de aproape 50.000 km pe oră. Forţa impactului a fost estimată ca fiind echivalentă cu explozia a 44.800 tone de TNT.

Probabilitatea impactului este de 0,3%, ceea ce reprezintă, totuşi, un risc cu 50% ori mai mare decât cel asociat cu orice alt asteroid cunoscut.

 Descoperit la 23 februarie 1950, asteroidul  a fost pierdut din vedere timp de o jumătate de secol, apoi observat din nou în anul 2000.

Dar oamenii de ştiinţă afirmă că omenirea nu are  - şi nu va avea - motive de îngrijorare din această cauză: dacă va fi nevoie de devierea asteroidului 1950 DA, se va şti din timp acest lucru şi se va găsi o metodă simplă şi eficientă de a o face – de exemplu, acoperirea suprafeţei lui cu praf de cretă ori cărbune, sau cu mici sfere de sticlă, ceea ce va schimba reflectivitatea asteroidului şi va face ca presiunea exercitată de radiaţia solară să îl devieze de la cursul său, ferind Pământul de impact.

În prezent, NASA monitorizează 1.400 de asteroizi potenţial periculoşi, care ar putea trece la o distanţă mică de Pământ în viitor. Specialiştii lucrează la dezvoltarea unui dispozitiv spaţial cu senzori de infraroşii  - Near Earth Object Camera (NEOCam) – care ar putea îmbunătăţi capacitatea de supraveghere a asteroizilor. Acest dispozitiv ar urma să fie lansat în spaţiu şi poziţionat la o depărtare de 4 ori mai mare decât distanţa dintre Pământ şi Lună, de unde ar putea observa în mod foarte eficient mişcările asteroizilor.