Germanenul, noul nanomaterial minune

Familia nanomaterialelor viitorului s-a mărit cu un nou membru, după ce o echipă europeană de cercetători a reuşit să producă germanen, un "verişor" al grafenului, care ar putea avea numeroase aplicaţii utile, mai ales în industria electronică şi a computerelor cuantice, informează AFP.

Evocat pentru prima dată în 2009, germanenul nu a putut fi obţinut până acum, în contextul în care comunitatea ştiinţifică era cuprinsă de efervescenţă în urma sintetizării grafenului.

Grafenul, ca şi germanenul, dar şi silicenul, sintetizat în 2012, sunt obţinute pe baza unor elemente din aceeaşi familie (respectiv carbon, germaniu şi siliciu).

 Cercetătorii Maria Eugenia Davila (Institutul de ştiinţa materialelor din Madrid), Guy Le Lay (Universitatea Aix-Marseille) şi Angel Rubio (Universitatea Ţara Bascilor din San Sebastian) au reuşit să sintetizeze germanen, depunând atomi de germaniu pe un suport din aur.

Noul material astfel obţinut, care prezintă aceeaşi structură bidimensională în formă de fagure ca şi grafenul, este prezentat pe larg, miercuri, în revista New Journal of Physics.

În paralel, o echipă chineză a raportat la rândul ei că a reuşit să sintetizeze germanen, dar pe un suport din platină.

Spre deosebire de grafen, care se găseşte în stare naturală în grafit, material folosit la fabricarea minelor de creion, germanenul şi silicenul nu există în natură.

"Sinteza germanenului reprezintă doar începutul unui lung proces de cercetări ştiinţifice", a declarat Guy Le Lay, subliniind că procesul nu va fi unul uşor. "O muncă considerabilă este de acum necesară pentru a caracteriza mai bine proprietăţile electronice ale materialului", a adăugat el.

Avantajele germanenului şi silicenului, în raport cu grafenul, constau în faptul că aceste materiale "sunt direct compatibile cu industria electronică".

Ele sunt "izolatori topologici", materiale izolante în structura lor internă şi conductoare la suprafaţă, care au, "potenţial, într-un orizont mai îndepărtat, aplicaţii extrem de interesante în domeniul computerelor cuantice".

Grafenul a fost izolat pentru prima dată în 2004 de cercetătorul Andre Geim, recompensat în 2010 cu premiul Nobel pentru fizică, alături de Konstantin Novoselov.