Explicaţia pentru eşecul lansării celor doi sateliţi destinaţi proiectului Galileo

Eşecul lansării a doi sateliţi din sistemul Galileo ar fi fost cauzat de îngheţarea carburantului în lansatorul rusesc Soyuz, provocat de o defecţiune tehnică la nivelul conductelor, a dezvăluit joi cotidianul francez Le Monde.

Această informaţie a fost confirmată miercuri pentru AFP de o sursă din industria aerospaţială, în contextul în care comisia de anchetă europeană însărcinată cu analizarea şi identificarea cauzelor care au dus la acel eşec urmează să se întrunească pe 7 octombrie.

Lansaţi pe 22 august de compania Arianespace de la baza Kourou din Guyana franceză, cei doi sateliţi Galileo, Sat-5 şi Sat-6, nu au ajuns pe orbita circulară prevăzută la altitudinea de 23.000 de kilometri, şi pe o orbită eliptică de 17.000 de kilometri. Acest fapt i-a făcut să devină inoperabili pentru proiectul Galileo, sistemul de navigaţie european proiectat pentru a deveni un concurent al sistemului american GPS.

Racheta Soyuz a eşuat în această lansare din cauza unei pene de alimentare cu hidrazină la etajul superior Fregat, a descoperit comisia de anchetă constituită imediat după acest eşec. Acel compus chimic, folosit pe post de carburant de motoarele rachetelor, a îngheţat în timpul zborului în spaţiu.

Acest lucru ar putea fi explicat printr-o defecţiune a sistemului de conducte de pe modulul Fregat, care a fost construit de compania rusă NPO Lavochkin.

Conducta prin care circula hidrazina era prea apropiată de o altă conductă prin care circula helium, la o temperatură foarte joasă, a precizat aceeaşi sursă din industria spaţială franceză.

Potrivit cotidianului Le Monde, anchetatorii consideră că planurile de asamblare a modulului Fregat nu au fost concepute suficient de riguros.

Galileo Sat-5 şi Sat-6 ar fi trebuit să se adauge celor patru sateliţi de testare deja lansaţi pe orbită pentru alcătuirea sistemului de navigaţie dorit de Comisia Europeană.

Lansaţi în pereche, în octombrie 2011 şi octombrie 2012, din Guyana Franceză, cei patru sateliţi de testare - numărul minim pentru determinarea cu precizie a unei poziţii pe suprafaţa Globului - au demonstrat deja validitatea sistemului, atât din spaţiu, cât şi pentru instalaţiile de la sol.

Cei patru sateliţi de testare au fost construiţi de un consorţiu condus de Airbus Defence and Space şi asamblaţi la Roma de Thales Alenia Space. Construirea celor 22 sateliţi suplimentari a fost încredinţată grupului german OHB System. Alţi doi sateliţi vor fi lansaţi din Guyana Franceză la sfârşitul anului 2014.

Reţeaua Galileo va fi implementată apoi progresiv, cu şase-opt sateliţi ce vor fi lansaţi în fiecare an de către rachete Soyuz şi Ariane 5 de la Kourou, în paralel cu implementarea la sol a elementelor terestre ale reţelei.

În final, sistemul Galileo ar trebui să conţină 30 de sateliţi în total şi să rivalizeze ca precizie cu GPS-ul american. Primele servicii iniţiale oferite de reţeaua Galileo ar trebui să fie disponibile la sfârşitul anului 2014, iar sistemul va deveni complet operaţional în 2018. Europenii doresc să dispună de propria lor tehnologie, independentă de sistemul militar american GPS. Cu un cost de peste 5 miliarde de euro, programul Galileo este finanţat 100% de Comisia Europeană şi este implementat de ESA.