Tribunalul UE confirmă decizia Comisiei prin care s-a aplicat Microsoft o penalitate cu titlu cominatoriu

Tribunalul confirmă, în esenţă, decizia Comisiei prin care s-a aplicat Microsoft o penalitate cu titlu cominatoriu pentru că nu a permis concurenţilor săi accesul în condiţii rezonabile la informaţiile privind interoperabilitatea. Tribunalul reduce însă cuantumul penalităţii cu titlu cominatoriu de la 899 la 860 de milioane de euro pentru a ţine seama de faptul că Comisia a permis Microsoft să pună în aplicare, până la 17 septembrie 2007, limitări privind distribuirea produselor „open source”

La 24 martie 2004, Comisia a adoptat o decizie1 prin care a constatat că Microsoft a săvârşit un abuz de poziţie dominantă ca urmare a două comportamente distincte şi, pe cale de consecinţă, a aplicat Microsoft o amendă de peste 497 de milioane de euro.
Primul comportament sancţionat, singurul relevant în speţă, consta în refuzul Microsoft de a divulga concurenţilor săi, între octombrie 1998 şi 24 martie 2004, anumite „informaţii privind interoperabilitatea” şi de a autoriza utilizarea acestora pentru dezvoltarea şi distribuirea de produse concurente produselor sale pe piaţa sistemelor de operare tip server pentru grupuri de lucru. Cu titlu de măsură corectivă, Comisia a dispus ca Microsoft să acorde accesul la aceste informaţii şi să autorizeze utilizarea lor în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii. Pentru a sprijini Comisia să se asigure că Microsoft se conformează deciziei, s-a prevăzut desemnarea unui mandatar independent, remunerat de Microsoft, având drept de acces, în mod independent față de Comisie, la asistența, la informațiile, la documentele, la incintele și la angajații Microsoft, precum și la «codul sursă» al produselor relevante ale Microsoft.

După adoptarea Deciziei din 2004, Comisia şi Microsoft au iniţiat un dialog destinat instituirii unui mecanism de divulgare a informaţiilor privind interoperabilitatea. Considerând că Microsoft nu a furnizat o versiune precisă şi completă a informaţiilor privind interoperabilitatea în termenul stabilit prin Decizia din 2004 şi că cotele de remunerare solicitate de Microsoft pentru a acorda accesul la aceste informaţii nu sunt rezonabile, Comisia a adoptat mai multe decizii prin care i-a impus plata unor penalităţi cu titlu cominatoriu.

Printr-o Decizie din 12 iulie 2006, Comisia a impus o penalitate cu titlu cominatoriu de 280,5 milioane de euro, considerând că Microsoft nu s-a conformat Deciziei din 2004 pentru perioada cuprinsă între 16 decembrie 2005 şi 20 iunie 2006.
În Hotărârea din 17 septembrie 20073, Tribunalul a confirmat, în esenţă, Decizia din 2004. Însă Tribunalul a anulat în parte articolul din decizie referitor la mandatarul independent.

Prin Decizia din 27 februarie 20084, a fost impusă Microsoft o nouă penalitate cu titlu cominatoriu, în cuantum de 899 milioane de euro, pentru perioada cuprinsă între 21 iunie 2006 şi 21 octombrie 2007, pentru motivul că cotele de remunerare propuse de Microsoft pentru a acorda accesul la informaţiile privind interoperabilitatea nu erau rezonabile.

1 Decizia 2007/53/CE privind o procedură de aplicare a articolului 82 [CE] și a articolului 54 din Acordul privind SEE inițiată împotriva Microsoft Corp. (cazul COMP/C-3/37.792 – Microsoft) (JO 2007, L 32, p. 23).
2 Decizia C(2005) 4420 final (cazul COMP/C-3/37.792 – Microsoft) (JO 2008, C 138, p. 10).
3 Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, (T-201/04); a se vedea de asemenea CP nr. 63/07.
4 Decizia C(2008) 764 final din 27 februarie 2008 de stabilire a cuantumului definitiv al penalității cu titlu cominatoriu impuse [Microsoft] prin Decizia C(2005) 4420 final (cazul COMP/C-3/37.792 – Microsoft) (JO 2009, C 166, p. 20).

Microsoft a solicitat Tribunalului anularea acestei decizii sau, cu titlu subsidiar, suprimarea sau reducerea cuantumului penalităţii cu titlu cominatoriu.
În hotărârea pronunţată astăzi, Tribunalul confirmă, în esenţă, decizia Comisiei şi respinge toate argumentele invocate de Microsoft în scopul obţinerii anulării acesteia. Tribunalul consideră, în primul rând, că, ţinând seama de principiile de evaluare elaborate de Microsoft şi de Comisie, Microsoft era în măsură să aprecieze dacă cotele de remunerare pe care le solicita până la 21 octombrie 2007 pentru a acorda accesul la informaţiile privind interoperabilitatea erau rezonabile în sensul Deciziei din 2004. În al doilea rând, criteriul – luat în considerare de Comisie pentru aprecierea caracterului rezonabil al cotelor de remunerare solicitate de Microsoft – privind caracterul inovator al tehnologiilor în cauză este de natură să indice dacă respectivele cote reflectă mai degrabă valoarea intrinsecă a unei tehnologii decât valoarea sa strategică, şi anume valoarea care rezultă din simpla posibilitate de a interopera cu sistemele de operare Microsoft. În acest context, în al treilea rând, Comisia este îndreptăţită să aprecieze caracterul inovator al acestor tehnologii, prin referire la componentele sale, şi anume noutatea şi activitatea inventivă, în condiţiile în care, pe de altă parte, Microsoft nu a susţinut că este de neconceput să se aprecieze activitatea inventivă a tehnologiilor în cauză într-un context diferit de cel al acordării unui brevet. Aprecierea, în prezenta cauză, a caracterului inovator al tehnologiilor care fac obiectul deciziei atacate prin referire la noutate și la activitatea inventivă nu are drept consecință anihilarea în general a valorii drepturilor de proprietate intelectuală, a secretelor de afaceri sau a altor informații confidențiale și nici, cu atât mai puțin, impunerea acestui caracter drept condiție pentru ca un produs sau o informație să fie acoperită de un astfel de drept sau să constituie un secret de afaceri în general. Un astfel de demers are drept unic obiectiv să excludă perceperea de către Microsoft a unei remuneraţii care reflectă valoarea strategică a informaţiilor privind interoperabilitatea, interzisă de Decizia din 2004. În plus, Tribunalul consideră că Microsoft nu a reuşit să invalideze aprecierea Comisiei potrivit căreia 166 din cele 173 de tehnologii care ţin de informaţiile privind interoperabilitatea nu sunt inovatoare.

Cu toate acestea, Tribunalul consideră necesară revizuirea cuantumului penalităţii cu titlu cominatoriu pentru a ţine seama de o scrisoare a Comisiei din data de 1 iunie 2005. În această scrisoare, Comisia accepta ca Microsoft să poată limita distribuția produselor dezvoltate de concurenţii săi „open source” pe baza informaţiilor privind interoperabilitatea nebrevetate și neinventive, până la pronunțarea Hotărârii Tribunalului în cauza T-201/04, respectiv până la 17 septembrie 2007. Astfel, chiar dacă decizia atacată era motivată de caracterul nerezonabil al cotelor de remunerare propuse de Microsoft, iar nu de refuzul de a acorda accesul la informaţiile privind interoperabilitatea, faptul că Comisia acceptase, având în vedere litispendența, ca Microsoft să aplice, într-o anumită perioadă, o practică ce poate determina menţinerea unei situaţii a cărei eliminare reprezintă obiectul Deciziei din 2004, ar putea fi luat în considerare în cadrul determinării gravităţii comportamentului sancţionat şi, prin urmare, a cuantumului penalității cu titlu cominatoriu.
În acest context, având în vedere conţinutul dosarului, Tribunalul consideră că posibilitatea oferită în scrisoarea din 1 iunie 2005 nu ar fi determinat decât o parte marginală a efectelor produse de comportamentul sancţionat, astfel încât cuantumul penalităţii cu titlu cominatoriu impuse Microsoft trebuie stabilit la 860 de milioane de euro.

MENȚIUNE: Împotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, în termen de două luni de la comunicarea acesteia.
MENȚIUNE: Acțiunea în anulare are ca obiect anularea acelor acte ale instituțiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor condiții, statele membre, instituțiile europene și particularii pot sesiza Curtea de Justiție sau Tribunalul cu o acțiune în anulare. Dacă acțiunea este întemeiată, actul este anulat. Instituția autoare a actului trebuie să ia măsuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.